Secolul XX 28+29 Corpusul receptarii critice a operei lui M. Eminescu

Eminescu … este poetul vremii sale, in el vorbeste intelectualul de atunci, in care, la randul lor, vorbesc aleanurile unui popor. In el vorbeste tara, noua si veche, si mai ales Moldova. Romntismul sau nu este de origine straina; el este expresia literara a unei stari de suflet foarte nationala si cu cauze foarte nationale. (Romantismul german e numai un model, caci, cauze analoage, produsese si acel romantism. Si daca Macedonski ajunge de la o vreme „francez”, Eminescu, cu vremea, se elibereaza de romantismul german). Acesta legatura cu ale noastre, unita cu inaltele preocupari filosofice ale acestui ganditor puternic – unire care i-a dat putinta sa priveasca lucrurile noastre din punct de vedere al problemelor ce agita omenirea intreaga, – a facut din Eminescu un poet atat de national si atat de universal in acelasi timp, cum sunt toti marii poeti. 
                                                              G. Ibraileanu, Poezia noua, 1922