Statele Unite si Noua Ordine Mondiala

Cred ca sunt greu de imaginat doua viziuni mai diferite decat aceea sustinuta de ideologul eurasiatist cu inclinatii national-bolsevice Aleksandr Dughin si cea universalista, de inspiratie iudeo-crestina, a filozofului brazilian Olavo de Carvalho. Este exact ceea ce face din aceasta carte un document intelectual fascinant, o invitatie la reflectii informate si responsabile despre culturi, civilizatii, revolutii si imperii in lumea de azi si, mai ales, in aceea de maine. – Vladimir TISMANEANU Fragment din carte:
„Asadar, observam ca in centrul stadiului actual al Tranzitiei pe plan mondial se afla Statele Unite ale Americii, ca actor principal si asimetric. Acest actor reprezinta adevarata hiperputere (H. Vidrine) si campul sau geopolitic tot mai solid, care include toate nivelurile mentionate anterior si se structureaza in jurul Nucleului American, reprezentand retelele sale multietajate. Se pune aici intrebarea: oare acest actor isi desfasoara actiunile fiind deplin constient si intelege el bine ce va obtine in final? Care va fi tipul de ordine la care se va ajunge? Parerile par sa fie impartite in acest punct esential: neocons proclama un nou secol american, fiind optimisti in ce priveste viitorul Imperiului American, si, desi in cazul lor este evident ca au o viziune clara asupra viitorului (a viitorului american sau, mai precis, nord-american), asta nu inseamna ca este o viziune realista. in acest caz, Ordinea Mondiala va fi o Ordine Imperialista Americana bazata pe o geopolitica unipolara. La nivel teoretic, cel putin acest punct de vedere are ceva pozitiv: este clar si cinstit.
Multilateralistii sunt mai precauti si insista pe necesitatea de a invita alte puteri regionale pentru a Impartasi cu SUA povara imperiului planetar. Numai societatile similare Statelor Unite, fireste, pot fi partenere, astfel incat succesul promovarii democratiei devine in acest caz esential. Multilateralistii actioneaza nu numai in numele SUA, ci si al Occidentului, considerat drept ceva universal. Imaginea ordinii mondiale viitoare e obscura, destinul democratiei globale e vag si nu la fel de limpede definit precum imaginea Imperiului American. Si mai obscura este versiunea extrema a promotorilor globalizarii accelerate. Versiunea aceasta ar putea intr-adevar sa distruga statele nationale existente, dar, in unele cazuri, ceea ce va urma va fi doar deschiderea unui drum catre forme mult mai arhaice, locale, religioase sau etnice. Asadar, o societate deschisa la scara globala este o perspectiva atat de fantastica, incat e mult mai usor sa-ti imaginezi haosul complet si razboiul generalizat impotriva tuturor. Astfel, imaginea Ordinii Mondiale viitoare difera in functie de grupul de ideologi americani sau de cine ia decizia. Strategia cea mai consistenta este in acelasi timp cea mai etnocentrista, vadit imperialista si hegemonica: ordinea mondiala unipolara. Celelalte doua versiuni sunt mult mai neclare si tulburi. Ar putea chiar, pana intr-un anumit punct, sa provoace o dezordine mondiala si sunt numite sumar „nonpolare” (Richard Haass). ”