Statul in secolul XXI. Modelul chinez

 

    “China reprezinta un model de succes la fel cum Suedia sau Olanda pot fi modele de succes, cata vreme putini cunosc despre cele doua tari europene ca sunt lideri mondiali in multe domenii sociale si economice. Statul in secolul XXI nu va mai fi o conglomerare de componente socio-economice, cultural-traditionale si umane specifice, insa va continua sa conserve aceasta titulatura numai si exclusiv in prezenta constiintei national-istorice. Din aceasta perspectiva, explorand permanent, conservand si promovand cu tenacitate propria cultura si istorie, China este un model cu precadere pentru statele mici, aflate permanent in furtuna evenimentelor regionale sau mondiale. Modelul chinez, valabil si inteles poate abia peste cateva zeci de ani de acum inainte, vorbeste despre ceea ce un grup tot mai mare de oameni reuseste sa imprime si sa dezvolte in plan intern la nivel politic, uman, social, economic. […] In China, aproape nimic nu este preluat si aplicat fara o prealabila analiza, modelare si adaptare la ceea ce inseamna statul si societatea chineza”. (DAN TOMOZEI)

 

    „Una dintre preocuparile Chinei, transformate de presedintele Xi Jinping in teorie politica, vizeaza eforturile care sa dea „asigurari ca culoarea rosie a Chinei nu se va schimba”. Pentru aceasta, presedintelui Xi a apelat la observatiile lui Mao Zedong cu privire la modul de lucru al membrilor de partid de dinaintea fondarii Noii Chine, observatii care continua sa fie valabile si sa isi justifice semnificatia ideologica si istorica. In cadrul unei intalniri a PCC, din martie 1949, Mao a lansat un apel intregului partid pentru a aplica cu fermitate in stilul de lucru modestia si prudenta, ramanand vigilenti impotriva vanitatii si impetuozitatii, continuand sa munceasca din greu si sa aiba o viata simpla. Vremurile s-au schimbat, la fel si conditiile si nivelul de trai pentru majoritatea chinezilor, calitatea de membru de partid aducand cu sine un surplus de avantaje sociale si economice. Tocmai de aceea, accederea in randul membrilor de partid, dar mai ales pastrarea calitatii de membru, solicita un efort de implicare si dedicare politica, periodic fiind facute evaluari si examinari cu privire la activitatea si cunostintele teoretice politice.

    Modestia si prudenta sunt calitati dominante ale majoritatii chinezilor, insa ele precumpanesc in atitudinea liderilor politici, indiferent de nivelul pozitiei ocupate, chiar daca vorbim de o forma de comportament impusa de necesitate. Se poate sesiza usor grija pentru modul in care sunt exprimate ideile, in care sunt formulate anumite solicitari si pretentii, grija care, din perspectiva unui occidental, poate sa para o pierdere de timp prin exagerarea atentiei si bunei intentii de a nu supara, chiar daca misiunea nu este cea mai fericita.

    In urma contactelor avute in timpul prezentei sale in imperiu, Nicolae Milescu avea sa consemneze despre chinezi ca „in ceea ce priveste intelepciunea, sunt cu mult mai presus, pentru ca ne intrec prin ascutimea mintii”, in aceeasi masura in care „ei se prefac totdeauna ca ar fi foarte naivi si increzatori, pentru ca prin aceasta sa-i insele pe ceilalti”.”