Uimitoarele calatorii ale Baronului Munchhausen

Fragment din volumul „Uimitoarele calatorii ale Baronului Munchhausen” de G.A. Burger:
„Odata, era cat pe-aci sa-mi gasesc pierzania in Marea Mediterana. Asta s-a intamplat dupa-amiaza de vara. Tocmai ma scaldam in marea aceasta atat de placuta, pe langa Marsilia, cand am vazut repezindu-se inspre mine, cu mare iuteala, un peste urias, care isi cascase gura ca sa ma inghita. N-aveam mult timp de pierdut, iar ca sa scap mi-era cu neputinta. De aceea m-am ghemuit cat am putut mai tare, aducandu-mi genunchii la gura si cuprinzandu-i cu bratele. Astfel, facut ghem, am alunecat printre falcile pestelui pana. in stomac. Aici, dupa cum oricine isi poate lesne inchipui, am stat un timp intr-o bezna deplina. Caldura, in schimb, era destul de placuta. Din cand in cand, ii dadeam dureri de stomac pestelui, care ar fi fost bucuros sa scape de mine; fiindca aveam loc destul, ii faceam tot felul de pocinoage, sarind, jucand si topaind. Se parea ca nimic nu mania mai mult dihania ca loviturile puternice pe care i le dadeam cu picioarele de cate ori incercam sa dansez un anumit dans scotian. Atunci pestele urla infiorator si se zvarlea afara din apa, repezindu-si o jumatate din trup drept in sus. Intr-o asemenea stare l-au vazut niste oameni de pe o corabie de comert italiana care tocmai trecea pe acolo, si, in cateva clipe, l-au rapus cu cangile. Dupa ce l-au tras la bord, i-am auzit sfatuindu- se cum sa-l taie mai bine pentru a scoate din el cat mai multa untura de peste. Pentru ca pricepeam italieneste, m-a cuprins o spaima grozava; nu cumva sa ma atinga si pe mine cu cutitul lor atunci cand vor vrea sa spintece pestele. De aceea m-am asezat cat am putut mai bine spre mijlocul stomacului, unde ar fi putut incapea mai mult de o duzina de oameni. Stateam acolo, fiindca imi facusem socoteala ca au sa inceapa sa taie pestele ori de la cap, ori de la coada. Frica mi-a pierit insa curand, cand au inceput sa-i spintece burta. Cum am vazut mijind o raza de lumina, am strigat din toate puterile ca mi-ar fi tare placut sa dau ochii cu domniile lor si ca tare mi-as dori sa fiu eliberat dintr-un loc in care era cat pe-aci sa ma sufoc.”