Primul deceniu al secolului actual a debutat ca un deceniu nebun. Tarile emergente au consemnat ritmuri de inaintare care, pe fundalul crizei, au schimbat lumea in foarte putin timp. Ponderea economica a lumii emergente in economia globala era la inceputul deceniului de 38%; astazi, este de 50%. Si ea va creste, grabind aparitia unei noi realitati politice: ascensiunea lumii emergente.
Acest deceniu nu trebuie judecat doar prin multimea transformarilor care au avut loc in interiorul sau. El si prefacerile care l-au impus au inaugurat tendinte pe termen lung; de-abia cu trecerea anilor ne vom da seama ca am fost contemporani cu o adevarata (r)evolutie silentioasa, pe care nu am perceput-o la intreaga ei dimensiune. In literatura de profil se discuta daca secolul XXI va fi tot unul american sau unul chinez, ori poate asiatic. Noi consideram ca va fi secolul lumii emergente.
Avem de-a face cu un proces comparabil cu ceea ce a insemnat caderea Zidului Berlinului si prabusirea imperiului sovietic. Dupa opinia noastra, chiar mai bogat in semnificatii. El va contribui la reasezarea geopolitica a lumii intr-o maniera pe care este greu sa ne-o reprezentam in intregime acum.
