Basmele de aur ale romanilor

Fragment din cartea „Basmele de aur ale romanilor” de Petre Ispirescu:
„Intr-una din zile, ce-i vine imparatului, ca numai intreaba pe fata cea mai mare:
– Fata mea, cum ma iubesti tu pe mine?
– Cum sa te iubesc, tata? Iaca eu te iubesc ca mierea, raspunse ea, dupa ce se gandi ca ce lucru poate fi mai dulce pe lume. Atata o taie capul pe dansa, atata si vorbi.
-Sa-mi traiesti, fata mea; sa-mi faca Dumnezeu parte de tine.
Si intreband si pe fata cea mijiocie:
– Dar tu, cum ma iubesti pe mine, fata mea?
– Ca zaharul, tata. Atata o taie si pe dansa capul si atata raspunse.
– Sa-ti dea Dumnezeu bine, fata mea. Sa ma bucur de tine.
Pasamite, fetele acestea erau lingusitoare si stiau sa-si arate iubirea catre parintele lor mai mult decat o aveau.
Imparatul se bucura cat un lucru mare cand auzi de la fetele lui cele mai mari cat il iubesc. El socoti ca altfel de iubire nu poate sa fie decat cea dulce ca mierea si ca zaharul. Si uitandu-se si la fata cea mai mica, ce sta mai deoparte si cu sfiala, o intreaba si pe dansa:
– Cum ma iubesti tu, fata mea?
– Ca sarea in bucate, tata! raspunse si ea cu fata senina, zambind cu dragoste fireasca si lasandu-si ochii in jos, de rusine ca vorbi si ea. Ea se rusina, biet, vazand ca tata-sau o bagase si pe ea in seama, ca o mai mica ce era. Cand auzira surorile ei raspunsul ce dete ea tatalui lor, pufnira in ras si-si intoarsera fetele de catre dansa. Iar tatal lor se incrunta si, plin de suparare, zise:
– Ia fa-te mai incoace, nesocotito, sa ne intelegem la cuvinte. N-auzi si tu pe surorile tale cele mai mari cu ce fel de dragoste ma iubesc ele? Cum de nu te-ai luat dupa dansele ca sa-mi spui cata dragoste dulce ai si tu catre tatal tau? Pentru asta oare ma trudesc eu ca sa va cresc si sa va dau invatatura cum altele sa nu fie in lume ca voi? Sa te duci de la mine cu sarea ta cu tot!”