E povestea a doi copii transilvaneni, de prin partile Bihorului, unul roman, Ionut, iar altul evreu, Morit. Ambii sunt loviti crunt de urgia horthysta, dupa cedarea nordului Transilvaniei. Parintii lui Ionut sunt ucisi bestial, ca si tatal lui Morit, acesta din urma fiind salvat de gloantele horthyste prin sacrificiul tatalui sau. Ionut il va ajuta sa iasa din groapa comuna. Dar nu vor avea liniste, pentru ca vor fi urmariti de catre soldati horthysti si de membri ai organizatie militare de tineret Levente, care le vroiau sfarsitul. Trec astfel, prin multe aventuri. Infruntand curajosi numeroasele pericole, ajutati de oameni de bine reusesc sa ajunga in Romania. Viata lor va lua alt curs, dar destinul le va fi asemanator, indeosebi la final.
Fragment din cartea „Ionut, Morit si horthystii” de Nicolae Gheorghiu:
„Ii parea rau ca timpul nu a mai avut rabdare si l-a luat pe bunic, caci ar fi vrut sa afle mai amanuntit in ce consta pericolul. Avea insa strania senzatie ca bunicul i-a lasat raspunsul. Isi aminti de cartile si revistele date de el. Probabil ca nu i le daduse degeaba, ca nu-l indemnase in zadar sa le citeasca. Probabil ca in ele era raspunsul cuvenit.
Le pusese in micuta lui biblioteca alcatuita din niste rafturi. Dupa cateva zile de la moartea bunicului, incepu a rasfoi una dintre carti.
Era veche, foarte veche, tiparita pe la inceputul secolului al douazecilea in Bucuresti, Capitala tarii, de editura Minerva. In sute de pagini, avand ca moto Istoria nationala este Cartea Sfanta care nu trebuie sa lipseasca de pe masa niciunui roman, reda succint, in stil popular, istoria romanilor de la bun inceput pana la sfarsitul veacului al nouasprezecelea.
Invatase despre toate acestea la istorie, precum si din prelegerile tatalui sau, profesor si director al scolii. Insa el facea doar o expunere sintetica, dupa cum aparea si in cartea de istorie. De aceea, cand incepu sa citeasca se minuna; in carte erau multe detalii despre care nu stia mai nimic.
Scrierea i se paru fascinanta, redand simplu cum s-au nascut romanii din cele mai vechi timpuri, luptele dacilor cu romanii, cucerirea Daciei de catre acestia, navalirile crunte ale barbarilor, care au durat o mie de ani, adica a gotilor, a hunilor, acestia asemanati de unii scriitori din vechirne cu animalele salbatice, afland surprins amanuntul ca isi petreceau tot timpul calare, mancand pe cai carne cruda, pe care o tineau sub seile cailor ca sa o fragezeasca, si adeseori dormeau tot pe cai. Erau condusi de cumplitul Attila, cel despre care se spune ca, aflat la Etzelburg, cum se numea atunci Budapesta, a fost asasinat in noaptea nuntii de catre mireasa, o frumoasa fata germana, Ildyco.”
Codul cartii: ADR978-606-765-017-4
