Cipi, acest pitic urias

CIPI, acest pitic uras
Cipi traia in padure.
Era mare cat degetul meu cel mic si purta la palarie o floare de lacramioara.
Caci avea si palarie.
Locuia in scorbura Fagului Urias si toti il iubeau.
Un pitic atat de dragalas si de harnic n-ai fi gasit in toata lumea, oricat ai fi cautat…
Un singur lucru il necajea pe Cipi nitel.
Ar fi vrut, cat de cat, macar cu o jumatate de deget sa fie mai inalt.
Nu cu mai mult, fiindca el stia din cartile pentru copii ca un pitic e pitic atata vreme cat e pitic.
Capodopera a literaturii pentru copii, cu intamplari fascinante, povestite cu umor si verva inepuizabila, care, la orice varsta, aduc bucuria lecturii.
Fragment din carte:
„Dupa o indelungata meditatie, Cipi s-a hotarat sa transforme Padurea intr-o Tara a Dragostei. Niciun animal sa nu mai faca vreodata vreun rau vecinilor sai; deci, sa nu mai fie animal! Sa nu mai fie ins caruia sa-i poti spune: „Animalule, esti prost ca noaptea!” Caci, bineinteles, prostia este de nepatruns ca o noapte neagra, de catran. Sa fie, deci, Padurea o Tara a Dragostei. Cerbul sa nu se bata cu Cerbul de peste deal, Viespile sa nu le mai intepe pe Albinele salbatice, iar daca o furnica neagra se rataceste printre Furnicile rosii, acestea sa n-o manance, ci s-o ocroteasca pline de dragoste.
Intr-o seara, Cipi i-a spus o poveste minunata Iepurelui si Pasarii, poveste al carei sfarsit suna astfel: „Si agrisul salbatic trebuie indragit”. Apoi, Cipi, obosit de atata efort intelectual, a zis:
— Acum sa ne rezervam energia pentru sfanta zi de maine, caci dupa munca, odihna e rasplata cea mai dulce.
Pasarea si Iepurele l-au privit plini de admiratie, crucindu-se de lucrurile nemaipomenit de inteligente pe care el le spusese cascand. Caci, oricum, sa casti cand filozofezi, asta inseamna ca esti un filozof nemaipomenit.”