Catarandu-se pe unul dintre picioarele mesei, Faramiturica ajunse intr-o clipita sus, in dreptul batranului.
N-ai fi zis ca e mai mare decat o lingura. Avea un cap cat un ou de rata. Ochii semanau cu doua puncte negre de cerneala.
Nasul ii era ascutit la varf si-ai fi crezut ca-i o penita gata sa-i intepe gura rotunda ca un nasturas.
N-ai fi zis ca e mai mare decat o lingura. Avea un cap cat un ou de rata. Ochii semanau cu doua puncte negre de cerneala.
Nasul ii era ascutit la varf si-ai fi crezut ca-i o penita gata sa-i intepe gura rotunda ca un nasturas.
Fragment din cartea „Faramiturica” de Horia Robeanu
„Primii pasi prin targ
In casa batranului Croitor, fireste, nu se gasea nici un ceasornic. Dar daca ar fi fost ne-am fi uitat la ceas si am fi stiut cate minute au trecut de cand au pornit la drum Acul si Degetarul. De cand plecasera ei si mai cu seama de cand Soricelul se retrasese in casuta lui, ramas singur, lui Faramiturica ii era tare urat. Nu-si mai gasea locul si se tot plimba de colo colo. De cateva ori fugise pana la usa, ba scosese si capul afara.
Pe ulita era intuneric si liniste. Tot targul dormea. Sa doarma si el? Dar nu-i era somn! Nu, de asa ceva nu putea fi vorba, isi spunea in sinea lui: Trebuia sa ma duc cu ei… Daca nu vor putea sa intre in palat? Vezi, la asta nu m-am gandit… Hm! daca li se intampla ceva rau? Ce sa li se intample? Ei, cine stie, poate ca acolo in palat nu poate patrunde oricine… Da, da, se poate, se poate !… Si ce o sa fie? Or sa se intoarca acasa si atata tot! Vedem noi dupa aceea ce e de facut…” Apoi, fara sa-si dea seama se pomeni strigand:
– Soricutule! Soricutule, te-ai culcat?
Soricelul nu se culcase. Sedea amarat intr-un ungher intunecat din cascioara lui si astepta sa fie chemat. Stia el prea bine ca pe Faramiturica n-o sa-l rabde inima sa-l lase multa vreme singur.
– M-ai strigat? chiteai el voios.
– Da, vino incoace sa stam de vorba. Unde te-ai dus? Credeam ca esti ostenit.
– Am fost putin suparat… Dar acuma mi-a trecut. Cum era sa nu ma supar cand eu va povestesc atatea lucruri interesante si voi nici nu ma bagati in seama. Ai trimis doar pe Ac si pe Degetar… La mine de ce nu te-ai gandit? Eu de ce sa raman acasa?
– Voiai si tu sa te duci?
– Sigur. E drept ca n-am fost pana acum la palat, dar…”
Codul cartii: REG978-973-8373-83-9
