Aceasta carte este dedicata tuturor copiilor fericiti si parintilor plictisiti. Iar eu sunt Pisica Miau. Incantata de cunostinta! Am scris aceasta carte pentru a va arata si voua, oamenilor, cat de importante sunt pisicile din vietile voastre si cat de mult insemnati voi pentru noi. In acesta carte veti gasi cateva lucruri despre mine si multe intamplari haioase care mi s-au petrecut de-a lungul anului trecut. Incepand cu ziua in care stapana mea m-a adus acasa si pana la prima mea scrisoare pentru Mos Craciun. Am avut un an minunat, pe care abia astept sa il impartasesc cu voi toti si sper ca veti invata cate ceva din pataniile mele, pentru a nu trece si voi prin ele. Spor la lectura!
Fragment din cartea Pisica Miau de Luiza-Alexandra Poteca:
„Cum v-am povestit, acum ceva vreme am ajuns in biblioteca, unde am gasit cartea Puterea lui Miau. Din nefericire, am aflat ca nu este vorba despre mine, ci de o oarecare pisica a unui nene numit Dalai Lama. Daca pisica aceea are o carte, este musai sa am si eu. Asa ca iata-mal Stiti expresia cand pisica nu-i acasa, soarecii joaca pe masa? Ei bine, eu am venit cu o varianta noua: cand stapanii nu sunt acasa, pisicuta-si scrie cartea.
Si acesta a devenit obiceiul meu, atunci cand am ocazia de a fi singura acasa, scot repede laptopul si ma apuc de scris. De ce folosesc laptopul? Pentru ca voi, oamenii, nu ati inventat stilouri pentru pisici. Chiar mai rau! Am aflat ca nu exista nici gradinita pentru pisici, nici ghiozdanele pentru pisici… of, doar la voi va ganditi!
Ma gandesc de asemenca sa incep si un blog, cum are fata, dar inca nu sunt sigura daca am timp de asa ceva in programul meu incarcat. In caz ca nu stiati, si cel mai probabil nu stiati, ca pisica ai un program foarte, foarte incarcat. Nu este pentru oricine sa fii pisica si mai ales stapana casei. Daca nu v-am convins inca, dati-mi voie sa va expun programul meu zilnic.
Pentru mine ziua incepe la ora 7 dimineata. Iar primul lucru pe care il fac este sa ma intind. Si cum sunt o pisica, acest lucru dureaza o vreme. Dupa aceea ma urc pe stapina mea si incep sa bag gherutele prin patura pana o fac sa se trezeasca. Uneori se mai intoarce si ma rastoarna, dar dureaza foarte putin pana ma urc la loc. Dupa aceea incep sa miaun. Si miaun, si iar miaun pana o vad coborand din pat. Ma indrept in viteza catre bolul meu, asteptand sa imi primesc pliculetul.
Dupa ce imi termin toaleta si micul dejun urmeaza putina miscare. Pana inapoi in pat. Si somnul de dimineata. Cum v-am spus, pisicile adora somnul. Pe la pranz ma trezesc iara si ma duc pe afara. Acolo este puiul de catelus, pe care am grija sa il invat de la o varsta frageda cine este seful in aceasta casa.”
