Vacanta pofticiosilor

Vacanta Pofticiosilor e o carte plina-ochi de aventuri haioase si de lectii pretioase pe care Ema si Eric le invata despre sine calatorind prin lume. Copiii se vor distra grozav citind-o alaturi de parintii lor!
Vacanta e mereu mare prilej de bucurie! Dar, uneori, ea vine si cu frici mai mari sau mai mici: teama de a pleca de acasa, frica de nou, teama de avion sau de a te pierde de mami, frica de intuneric, cea de straini, de uscatorul de maini, de apa marii sau de mascote, de paianjeni sau de rame. Toate au motivele lor sa apara si toate pot fi rezolvate cu rabdare si discutii potrivite, asa cum veti afla din paginile cartii. Distractie placuta si vacante frumoase va dorim! – Ioana Chicet-Macoveiciuc
Fragment din cartea Vacanta pofticiosilor, de Ioana Chicet-Macoveiciuc
„Eric isi pune rucsacul in spate cu susul in jos si toate hainutele ii cad din el in timp ce zice:
— Da, noi ne facem singuli bagajele pentu ca suntem mali! si o sa plecam in vacanta in Amelica de Sud, unde e mult mai intelesant decat pe Luna!
Toti copiii izbucnesc in ras. Eric se supara si ii ameninta cu un papucel pufos, in timp ce Ema le explica:
— Nu mergem in America de Sud, ca-i prea departe. Vom merge insa in Grecia, la mare, si in Olanda, la un parc urias de joaca pentru copii.
— Da, asa, melgem in Specia si in Olala, unde e olicum mult mai intelesant decat pe Luna! concluzioneaza Eric si porneste mandru spre poarta cu un tricou atarnandu-i din rucsac. Acolo ii asteapta mami cu bratele deschise.
Se urca in masina cu totii, isi pun centurile si pleaca spre acasa. Acolo, in camerele lor, Ema si Eric gasesc cate o valiza pe care trebuie s-o umple cu lucrurile de care vor avea nevoie in vacanta.
Cand deschide bagajul din camera ei, Ema are o surpriza: pisicuta de culoarea ciocolatei sforaie facuta ghem. Probabil spera sa plece si ea in vacanta cu Pofticiosii. In liniste, ca sa n-o trezeasca, Ema face ce stie ea mai bine: scoate toate lucrurile din dulapuri, ca sa le vada si sa poata alege ce trebuie sa ia cu ea in bagaj.
Eric face si el ce stie mai bine: se asaza in fund pe podea, casca si cere de mancare:
— Mami, nu pot face bagajeie daca am buntica goala. Imi dai ceva bun?
— Da, ursuletule flamand, pregatesc chiar acum o ciorba delicioasa cu legume, ii spune mama, mangaindu-l pe cap.
— Penfept, zice Eric, apoi se cuibareste mai bine ca sa se odihneasca putin si adoarme asa, in fund, cu capul pe balena lui uriasa de plus. ”