Jocul pentru campioni al domnului Lemoncello

Asteptarea a luat sfarsit, domnul Lemoncello isi lanseaza primul show-concurs televizat, in direct pe Kidzapalooza, o retea faimoasa in intreaga lume! Kyle arde de nerabdare sa mearga la preselectie! Insa numai cativa norocosi vor fi alesi pentru a concura, in fata a milioane de telespectatori, in acest joc 3D al evadarii – in care niste copii adevarati sunt piesele de joc! Kyle este hotarat sa sparga codurile si sa plece acasa victorios, dar cu domnul Lemoncello nimic nu este asa cum pare, iar surprizele l-ar putea uimi pana si pe creatorul jocului. Ceasul ticaie! Vor reusi Kyle si prietenii lui sa rezolve puzzle-urile, sa depaseasca obstacolele si sa evadeze la timp pentru a castiga premiul marelui show-concurs marca Lemoncello?

Fragment din volumul „Jocul pentru campioni al domnului Lemoncello” de Chris Grabenstein:

„Era precum scrisese dr. Seuss intr-una dintre cartile din care dadacele lui Charles obisnuiau sa-i citeasca: „ Faima! Vei fi atat de faimos pe cat ti se cuvine, cu intreaga lume urmarindu-te la TV cum devii un castigator!”

– De data asta n-am sa te dezamagesc, tata, fagadui Charles. Voi iesi victorios!

Era insa o singura problema. Domnul Lemoncello tocmai declarase ca va fi o intrecere pe echipe. Charles prefera sa evolueze solo. In plus, spre deosebire de rivalul sau legendar, Kyle Keeley, el nu avea un cerc de prieteni existent deja pe care sa-l transforme echipa pentru noul joc.

Prin urmare, inainte de a putea sa devina faimos, va trebui sa injghebe o echipa de copii superbuni. Si va trebui s-o faca repede. Asa cum unul dintre favoritii tatalui sau, Sun Tzu, spunea in Arta razboiului: „Rapiditatea este esenta razboiului.”

Charles se hotari s-o consulte pe doamna Yunghans. Cu siguranta ca bibliotecara va putea sa -l ajute aleaga pe cei mai infocati cititori de fictiune din scoala.

In recreatie, el ii cumpara o cafea cu scortisoara si frisca, livrata de la o cafenea din apropiere. 

– Charles, ce dragut esti! se pripi ea cand el ii aduse cafeaua garnisita cu frisca si bucatele de ciocolata.

– Doamna Yunghans, pot sa va pun o intrebare ipotetica?

– Bineinteles.

– Daca ar fi sa adun o echipa cu care sa concurez la acest nou joc al evadarii al domnului Lemoncello, pe cine sugerati sa iau cu mine?

– Pai, spuse ea, o vei vrea cu siguranta pe Sierra Russell in echipa ta.

– Nu e disponibila.

– Atunci l-as cere pe Miguel Fernandez.

– Indisponibil. 

– Andrew Peckleman?

– Indisponibil.

– Ah, da, asa e?! Vor fi toti in echipa lui Kyle. Pai, cred ca ai alege pe careva din clasa a opta.

Ah! cugeta Charles. Inteligent. Keeley si coechipierii sai erau din clasa a saptea. Ca si Charles. Dar domnul Lemoncello deschisese noul sau concurs pentru intreg gimnaziul. Desfasurarea unei echipe cu elevi dintr-a opta ar fi o strategie stralucita. Vor fi cu totii cu un an mai isteti decat jucatorii lui Keeley.”