Ultimii copii de pe Pamant si Parada Zombi – Volumul al II-lea din seria Ultimii copii de pe Pamant
Inaintam, trecand pe langa monstrii care stau afara. Incerc sa-i salut intr-un mod serios, barbatesc dar tot ce fac ei e sa se uite la mine ca si cum ar zice «Amice, ai ajuns la locul gresit». Thrull pune mana pe usa si o deschide, iar noi intram si suntem intampinati cea mai stranie scena posibila
Tentacule danseaza prin aer! Bestii blanoase fac scandenberg! Creaturi solzoase joaca o versiune ciudata de darts. La tejghea, insecte uriase cat niste monstri infuleca pizze intregi dintr-o singura inghititura. Creaturi mici si zburatoare zumzaie pe ici colo, aducand comenzi Si peste tot, la mese, in separeuri, MONSTRI MATAHALOSI stau de vorba in limba lor monstruoasa.
Zombii dispar. Ar putea sa para un lucru bun, din moment ce zombii iti dau mari batai de cap, dar Jack Sullivan, un pusti obisnuit, este suspicios. Tot aude un zgomot sinistru si strident, care aproape pare sa-i someze pe zombi sa apara dar unde si cu ce scop (probabil) marsav?
Jack, cei mai buni trei prieteni de-ai sai (si poate singurii oameni de pe Pamant) si Rover, monstrul lor de companie, trebuie sa desluseasca misterul. In timpul acestei misiuni, dau peste mai mult decat si-au imaginat, adica un GigaVierme, o gasca de monstri care se relaxeaza intr-o pizzerie, o creatura diabolica, care distruge lumile, si un sistem stereo care este superbomba. Poate Jack sa-si dea seama de ce dispar zombii
inainte sa dispara el si prietenii lui?
Teribil de amuzanta! Aceasta carte transmite mari emotii, dar si mari hohote de ras. – Jeff Kinney, autorul seriei Jurnalul unui pusti, bestseller #1 New York Times
Ilustratii de Douglas Holgate
Din seria Ultimii copii de pe Pamant fac parte volumele:
Fragment din cartea „Ultimii copii de pe Pamant si Parada Zombi” de Max Brallier, Douglas Holgate:
„Ce vreau sa zic e ca suntem deja de peste o ora la mall si nu am vazut nici macar un zombi. Iar daca esti un expert in zombi ca mine, ar fi bine sa stii ca zombii ar trebui sa fie, cum sa zic, prin tot mall-ul. Ati vazut vreodata vreun film cu zombi? Ati jucat vreodata vreun joc cu zombi? Zombii sunt INTOTDEAUNA la mall. Cred ca iubesc sa mearga la cumparaturi sau ceva. Quint crede ca ceva ii face pe zombi sa dispara. Nu i-am vazut sa migreze si nici nu i-am vazut, aaa stiti voi… murind. Eu va zic doar atat: daca ceva chiar ii face pe zombi sa dispara, nu vreau sub nicio forma sa am de-a face cu acel ceva”.
Acea mireasma dulceaga ma aduce inapoi cu picioarele pe pamant.
Ingenunchez si il scarpin pe Rover dupa ureche.
– Hei amice, poti sa-mi tragi costumul spatial pana la Coana Mare? il intreb si arat cu degetul in directia parcarii, unde asteapta Coana Mare, vehiculul nostru post-apocaliptic.
Rover da din cap, apoi latra aprobator. Un moment mai tarziu, il vad galopand pe hol, costumul meu spatial zgaltaindu-se si balanganindu-se pe spatele lui.
– OK, Quint, spun. Hai sa vedem ce e chestia asta.
Quint ma urmeaza in timp ce ma furisez pe scarile rulante, spre parter. Ne ascundem in spatele unui chiosc numit Plusuri Pufoase – unde se vand ursuleti panda si porcusori si dihori de plus. Imi tin respiratia si ma uit dupa colt.”
