„- Iaz de Frunza. Glasul lui Aripa. de Molie era incordat si soptit.
Iaz de Frunza s-a uitat imprejur. Aripa de Molie se aplecase sa adulmece puiul cel mai slabit. A ridicat privirea; ochii ei de chihlimbar erau umbriti de durere.
– Probabil am intarziat prea mult cu coada-soricelului. E moarta.
Iaz de Frunza a mirosit trupul firav, insa Aripa de Molie avea dreptate. Puiul plecase la Clanul Stelelor. Sa aveti grija de ea, s-a rugat Iaz de Frunza. E atat de micuta!
Pestisor terminase de baut si urca din nou pe mal.
– Sa nu sufli nicio vorba, i-a soptit Iaz de Frunza degraba lui Aripa de Molie, acoperind micutul ghem de blana neinsufletit cu un asternut de muschi. Fratii ei se mai intremeaza pana dimineata si poate se trezeste si Floarea Diminetii, ca sa-i aline. Pestisor, a continuat ea cand micuta pisica neagra s-a cuibarit la loc in muschiul moale, tu si fratii tai ati gasit ceva neobisnuit in ziua in care ati fugit din tabara? Ceva lasat in urma de Doua-Picioare?
Ochii lui Pestisor s-au cascat larg.
– Stii despre asta?
Iaz de Frunza a dat din cap.
– L-am vazut si eu. Ati atins lichidul acela lipicios? Cand Pestisor a ezitat, a adaugat: Nu-ti face griji, nu vei fi pedepsita.
Puiul negru a mai sovait o secunda.
– Bine, l-am atins, a marturisit ea. Am alergat prin el si ne-am jucat de-a lasatul urmelor prin iarba. Apoi ne-am jucat de-a provocarile si i-am zis lui Pietricica sa bea din el.
Aripa de Molie a tras aer in piept, contrariata.
– Cum ai putut sa ai asa o minte de soarece?
– Si a baut? a insistat Iaz de Frunza, reducand-o pe Aripa de Molie la tacere cu o privire scurta.
– Toti am baut. Pestisor a strambat din nas cu de gust. A fost scarbos.
– Stiti ca din cauza asta v-a fost rau, da? a mieunat Aripa de Molie.
Pestisor s-a holbat la ea, consternata.
– N-am stiut!
– Tocmai de aceea nu trebuie sa atingeti nimic ciudat, i-a spus Iaz de Frunza. Cand veti fi ucenici si veti avea voie sa iesiti din tabara singuri, trebuie sa raportati mentorului vostru tot ce gasiti. Nici macar pe teritoriul vostru nu e totul sigur. Promiti?
Iaz de Frunza a scuturat din cap. Pestisor avea destul timp sa se invinovateasca dupa ce afla ca sora ei murise.
– Nu, micuto! Mergi la culcare acum.
– Nu inteleg cum poti sa fii atat de ingaduitoare cu ei! a suierat Aripa de Molie cand puiul a adormit la loc. Mie imi vine sa-i smulg urechile. Toate necazurile astea… si pisicile care au murit!
– Stii ca, nu le-ai face rau cu adevarat, a raspuns Iaz de Frunza. Sunt doar pui. Nu stiau ce fac. Si oricum, nu-i doar vina lor. Probabil ca Floarea Diminetii s-a molipsit de Ia ei, dar restul pisicilor trebuie sa o fi luat-o singure ori poate ca au mancat un vanat bolnav deja.
– Stiu, a oftat Aripa de Molie. Dar credeam ca au mai multa minte!
A cascat cat au tinut-o falcile.
– Esti epuizata, a mieunat Iaz de Frunza. De ce nu te culci si tu? Stau eu de veghe si te trezesc cand luna e sus pe cer.
Aripa de Molie a cascat din nou.
– Bine. Multumesc, Iaz de Frunza… multumesc pentru tot.
S-a retras in vizuina ei de sub radacinile tufei. Iaz de Frunza a aruncat o ultima privire spre pisicile bolnave; toate dormeau linistite, chiar si Laba de Fag.
– E bine, i-a soptit ea lui Salcioara. Il veghez eu acum. Tu poti sa te intorci in cuibul puilor, la mama ta. Sa nu uiti sa-i spui ce bine te-ai descurcat.
Cu ochii stralucind, Salcioara a plecat capul si s-a repezit sa urce malul. Iaz de Frunza s-a asezat langa ucenicul adormit, varandu-si labele sub ea. Deasupra ei, stelele din Blana Argintie isi revarsau lumina, rasfirate imprejurul discului rotofei, aproape plin, al lunii. Iaz de Frunza a inaltat gand o rugaciune catre Clanul Stelelor, un val de recunostinta pentru ca, in cele din urma, molima din Clanul Raului parea sa fie tinuta sub control.
Abia atunci si-a dat seama ca uitase complet de intalnirea cu Pana de Cioara de la amurg.”
Codul cartii: GAC978-606-796-037-2
