Dragi prieteni rozatori,
Aici, in Soricezia, pe Insula Soarecilor, toate cartile mele sunt bestselleruri! Dar cum, nu le cunoasteti? Sunt povesti amuzante, mai fragede ca mozarella, mai gustoase ca branza… povesti cu mustati, desigur, pe cuvantul lui Geronimo Stilton!
AI VRUT VACANTA, STILTON? Dar cine m-a facut sa plec la Puerto Catorcio? E o vacanta groaznica: urmarit de rechini si gandaci, imi ard botul la soare, trebuie sa ma arunc cu parasuta si sa fac catarat liber… Sfanta mozzarella, nu stiu cand o sa ajung acasa sa ma odihnesc!
AI VRUT VACANTA, STILTON? Dar cine m-a facut sa plec la Puerto Catorcio? E o vacanta groaznica: urmarit de rechini si gandaci, imi ard botul la soare, trebuie sa ma arunc cu parasuta si sa fac catarat liber… Sfanta mozzarella, nu stiu cand o sa ajung acasa sa ma odihnesc!
Fragment din povestire:
Stewardesa a inceput sa serveasca pranzul.
Am rontait un biscuit, insa parca era facut din carton.
Am gustat dintr-un mousse cu gorgonzola, insa parea mucegait.
Am incercat sa gust din tartina cu branza, insa avea miros de creta!
Cand am incercat sa tai pieptul de pui, mi-a sarit cutitul, de parca era facut din cauciuc, si mi-a ajuns PLIN DE GRASIME in buzunarul de la piept.
Am incercat sa tai rosia, care era pe post de garnitura, insa nu am fost atent si i-a intrat putina zeama in ochiul rozatoarei din fata mea.
Toti ma priveau perplecsi.
Ca sa-mi fac de lucru, am luat o gura de cafea, dar avea gust de spalatura de vase!
M-am uitat fara sa fiu atent la filmul politist care se dadea.
Toti pasagerii aveau ochii atintiti la ecran si urmareau filmul cu interes.
Zippo m-a intrebat in soapta:
– De ce tipul ala imbracat in postas ii da acum o scrisoare?
I-am raspuns distrat:
– Am mai vazut filmul asta. Tipul e travestit in postas, dar e de fapt CRIMINALUL!…
Zippo a strigat cu o voce stridenta:
– Ascultati cu totii, criminalul e postasul! Mi-a spus-o domnul de Ianga mine!
Toti pasagerii s-au uitat chioras la mine.
Ce figura urata le facusem!
Avionul a inceput sa se zguduie.
– Domnii rozatori sunt rugati sa-si puna centurile de siguranta! a anuntat capitanul.
Batranica de langa mine a murmurat:
– Ce se intampla?
– Nimic, nimic, doamna! Doar niste mici turbulente.
Ea a zambit si s-a relaxat.
Au trecut zece minute, dar turbulentele au continuat. Eu am inceput sa ma fac verde la fata.
Avionul salta in sus si in jos, cand cobora, cand se inalta, si se inclina la stanga si la dreapta, iar stomacul meu protesta cu niste bolboroseli care nu prevesteau nimic bun!”
Codul cartii: RAO978-606-609-438-2
