Valorile cantecului lui Cosbuc sunt variate, de la cele ale cantecului in sine, pana la cele conventionale, formale. Cert e ca poetul, dupa ce si-a cantat poeziile, le-a pus sa cante la randu-le. O armonie continua duce poezia lui Cosbuc catre toate nuantele ei ideatice, de la cele pur contemplative sau sagalnice, pana la cele dramatice si funebre. Este o simfonie neintrerupta aceasta opera, cu parti de contrast, cu pauze, cu teme si cu interpretari de virtuozitate. La cantec se poate reduce sensul prim si ultim al creatiei. De altfel, in rarele poeme care ar putea fi considerate arte poetice, Cosbuc nu aminteste decat acest ideal.
Valentin TAsCU
