Caii lui Hitler este o poveste adevarata, incredibil de palpitanta, despre servicii secrete, vechi nazisti, neonazisti si o gramada de bani.
in timpul unei vizite la batranul sau profesor, detectivul specializat in arta Arthur Brand vede o fotografie a doua statui ecvestre, inalte de cativa metri, asezate odinioara in fata Cancelariei Reichului. Acestea sunt scoase la vanzare. Dar aceste statui, faimoase in intreaga lume, nu fusesera totusi distruse in asediul Berlinului? Trebuie sa fie niste falsuri. Brand incepe sa cerceteze ca un adevarat detectiv si descopera ca nu sunt falsuri. incearca sa descopere unde au ramas statuile in ultimii saptezeci de ani si cine vrea acum sa le vanda pe piata neagra pentru o gramada de bani. in timpul cautarilor sale, uneori periculoase, intalneste lideri ai organizatiilor criminale, vechi nazisti, vechi KGB-isti, neonazisti si Securitatea est-germana – toti par sa fie amestecati. in cele din urma, Brand, impreuna cu politia germana, reuseste sa le confiste, la un loc cu alte statui. Ajunge astfel la stiri in intreaga lume.
„Prolog
Buncarul Fuhrerului, Berlin 22 aprilie 1945 A trecut deja o luna de cand Adolf Hitler nu a mai vazut lumina zilei. Din buncarul unde sta ascuns le-a ordonat oamenilor sai sa lupte pana la ultimul. Armata Rosie ruseasca – 2,5 milioane de soldati, 6 250 de tancuri blindate si 7 500 de avioane – si-a lansat atacul asupra Berlinului. Capitala celui de-al Treilea Reich este incercuita.
Unii dintre cei mai apropiati acoliti ai sai parasesc buncarul subteran, in incercarea disperata de a fugi din Berlin, dar in aceasta zi lui Hitler i se alatura adeptii sai cei mai loiali, Joseph Goebbels, ministrul propagandei, si Magda, sotia acestuia.
Buncarul este practic rupt de lumea exterioara, iar interiorul lui lasa impresia sosirii apocalipsei. O singura linie telefonica mai este in functiune. Se dau pe gat cantitati mari de alcool care sa le abata celor prezenti gandurile de la ce-i asteapta. Numai Hitler mai crede intr-o victorie finala. in timp ce deplaseaza pe harta niste divizii inexistente, intra unul dintre generalii sai.
– Mein Fuhrer, contraatacul nostru din nordul Berlinului a esuat. Rusii au capturat Eberswalde.
De fapt, Eberswalde, un orasel situat in nord-est, la vreo 50 de kilometri de Berlin, avea sa fie capturat de rusi abia peste patru zile, pe 26 aprilie. Dar acest raport – rezultat al unei neintelegeri – este pentru Hitler ultima picatura. Cuprins de unul din celebrele sale accese de furie, ii casuneaza pe generalii sai.
– M-au tradat! S-a terminat. Am pierdut razboiul. Nu-mi mai ramane decat sa ma sinucid.
saptezeci de ani mi tarziu, Eberswalde va tine iarasi prima pagina a ziarelor din toata lumea, in legatura cu unul dintre marile secrete, indelung pastrate, ale celui de-al Doilea Razboi Mondial si ale Razboiului Rece…”
