Benedict Anderson a definit conceptul de comunitate imaginata, pentru a face o distinctie intre comunitatile tangibile, in care toti membrii au contacte directe unii cu altii (cum ar fi cele organizationale, parohiale, sau locatarii unui bloc) si cele, mult mai largi, in care legaturile sunt de ordin simbolic. Semnificatii, valori si convingeri impartasite cimenteaza asemenea comunitati imaginate. in eseul meu, care deschide revista, afirm ca studiul comunitatilor virtuale poate fi util intelegerii altor comunitati imaginate, cum ar fi natiunea. Sentimentul national nu se naste spontan, el este declansat de efortul unor intelectuali vizionari. Acestia au propus reforme ale limbii, reexaminari ale istoriei, stimularea literaturii originale si propuneri de viitoruri posibile. Examinez modul de actiune al acestor nuclee in Romania (scoala Ardeleana, pasoptistii, Junimea) si in Ungaria (reformele lui Kazinczy, eforturile lui Szechenyi) care au reusit in demersurile lor.
Istoricul serban Pavelescu reexamineaza mersul evenimentelor din Primul Razboi Mondial, din punct de vedere militar, mergand cumva in continuarea studiului lui Nicolae Balcescu, Puterea armata si arta militara la romani.Modul in care armata romana si-a revenit dupa primele dezastre, astfel incat sa ajunga sa castige victorii notabile, este prezentat cu probitate si luciditate.
Filip-Lucian Iorga se concentreaza asupra marilor figuri aristocratice ale Romaniei, care s-au devotat implinirii destinului tarii. El discuta cu pertinenta coerenta dintre titlurile nobiliare locale si cele internationale.
Ca un contrapunct in aceasta sectiune retrospectiva, publicam articolul lui Philippe Videlier despre generalul rus Blücher, care s-a distins in Armata Rosie in timpul Razboiului Civil, dar si mai apoi. Potrivirea de nume cu generalul prusac, invingator, alaturi de Wellington, la Waterloo, da un haz picant relatarii.
Compatriotul nostru Costica Bradatan, ajuns un distins filosof in SUA, a avut un succes international cu cartea lui despre destinele fatale ale unor filosofi. Acum pregateste o noua carte, mult asteptata de editori, despre filosofia esecului. Publicam un eseu premergator cartii, in care vedem cum esecul in alte demersuri poate duce la un succes in filosofie. Personajul dominant este Diogene Cinicul, condamnat ca falsificator si ajuns emblematic ca filosof. Nu poti discuta un concept precum esecul, fara a-l confrunta cu opusul sau, succesul. in orice analiza trebuie sa existe o antiteza, pentru ca doar aceasta o face mai viguroasa. Vorbim despre Razboi si pace, despre Mandrie si prejudecata, despre Rosu si negru, despre Ratiune si sensibilitate. Vom avea prilejul sa analizam noua carte a lui Costica Bradatan intr-un numar viitor.
Rodica Binder ne prezinta miscarea europeana de idei, subliniind faptul ca orice pozitie franca si decisa poate fi prezentata ca nationalista sau extremista. Cum se poate discerne intre o critica intelectuala si o pledoarie ideologica? Iata ce se va intelege mai bine dupa lectura articolului sau. El se leaga de contributia interesanta a lui Manuel Arias-Maldonado, care ne demonstreaza cum inclinatiile afective pot coplesi optiunile rationale in orice dezbatere de idei.
Cunoscutul filosof John Gray se intoarce la Karl Marx. Contrar vulgatei marxiste, Marx ramane un ganditor mai interesant decat pare. Pe John Gray il intereseaza tranzitia de la romanticul Marx din anii 1840 la cel pozitivist din vremea in care redacta Capitalul. Legatura dintre Karl Marx si August Comte este analizata cu mare finete si ofera nuante interesante.
Lesley Chamberlain readuce in atentie un intelectual iesit din comun, pe Siegfried Kracauer. Acesta este mai cunoscut ca teoretician al filmului, dar autoarea il prezinta, in contextul scolii de la Frankfurt si in relatia cu Walter Benjamin, ca pe unul dintre primii care s-au preocupat de cultura de masa. A-i da acesteia noblete printr-un comentariu elevat era o noutate in vremea interbelica si se pare ca Kracauer a facut-o cu interes si competenta, dar impotriva tendintelor sale instinctive, sau cultural conditionate.
Ion Vianu isi face un examen de constiinta, reflectand la deontologia psihiatrului: ai dreptul sa-i faci cuiva bine, impotriva vointei lui? Cand un om lesina in urma unei hemoragii interne, doctorul nu are de ales, trebuie sa-l opereze, fara sa-l intrebe. Dar daca un spitalizat mintal vrea sa se elibereze, poate doctorul sa i-o interzica?
Reproducem un amplu fragment din cartea lui Lakis Proguidis, Rabelais. Que le roman commence!(Rabelais. Sa inceapa romanul!), in care autorul propune o teorie originala asupra surselor operei lui Rabelais. Spre deosebire de alti istorici literari, el nu o leaga pe aceasta de pre-romanele antichitatii, cum ar fi Daphnis si Chloede Longos, sau Magarul de aurde Apuleius, ci de misterele medievale, iar argumentatia sa este pasionanta si convingatoare.
Ne-a facut placere sa aflam ca un profesor de la Universitatea din Padova, Federico Donatiello si-a ales cultura romana ca domeniu de cercetare. Eseul lui, Opera italiana in codrii Carpatilor, analizeaza traducerile libretelor (unele datorate lui Ion Heliade Radulescu) si modul in care acestea au contribuit la imbogatirea si stilizarea limbii romane. Adrian Muresan ni-l readuce in atentie pe Nicolae Steinhardt, insistand asupra modului sau rafinat si subtil de a comenta operele literare, indeosebi pe cele clasice, despre care nu se scrie niciodata destul.
Se intampla rar ca un artist plastic sa ofere nu doar o opera remarcabila, ci si o reflectie teoretica asupra artei in general. Este cazul lui Donald Judd, a carui rigoare formala se combina cu o judecata patrunzatoare, dupa cum rezulta din eseul lui Jed Perl. Constantin Pacea mediteaza si el asupra raportului dintre intentie si hazard in demersul sau pictural. Iolanda Malamen il situeaza in ambientul artei romanesti contemporane, care, eliberata de constrangeri, reverbereaza in plan international.
Am avut ocazia de a asista la decernarea, la Roma, a premiilor Europa pentru teatru si am tinut sa prezint o relatare despre acest eveniment si despre semnificatiile lui. Teatrul a fost candva o arta populara si a devenit astazi una nu elitara, dar minoritara. Forurile europene ii acorda atentie pentru ca este o arta eminamente democratica. Dezbaterile de pe scena urmeaza un model dialectic si pot constitui un model pentru cele din spatiul public, fie acestea sociale sau politice. Elise Wilk, distinsa autoare de teatru, se pune in pozitia spectatorului, caruia ii analizeaza satisfactiile, dar si frustrarile.
Traim intr-o lume in care economia se bazeaza mai putin pe productia materiala, cat pe crearea bunurilor intangibile (software, creatii culturale, inovatii surprinzatoare, dispozitive inteligente). Mircea Cosea examineaza cu acuitatea economistului avizat activele intangibile, adica pe cele care dau valoare unei intreprinderi, in mod distinct de terenuri, cladiri si masini unelte.
