Carte tiparita cu sprijinul Ambasadei Indiei la Bucuresti
Cartea cuprinde interviurile acordate de Amita Bhose intre anii 1977-1991, avandu-l ca subiect pe Eminescu.Primul contact cu poezia eminescianã, emotia intalnirii cu doamna Zoe Dumitrescu-Busulenga, parcursul inedit al tezei de doctorat, dificultãtile dar si satisfactiile traducerii lui Eminescu in limba bengali, indianismul lui Eminescu, analiza confluentelor dintre Eminescu si Tagore, drumul nebãtut al cercetãrii operei eminesciene, universalitatea poetului sunt doar cateva dintre temele abordate aici, aducand mãrturii inedite pentru istoria eminescologiei.”Poezii despre pãduri inverzite, inflorite, inmiresmate abundã in toate literaturile. Dar goliciunea naturii poate sã inspire poezia numai in mintea unui popor care simte sufletul ei si care trãieste clipele-i de bucurie si de tristete.
Am fost oare predestinatã sã-l citesc pe Eminescu ca sã-l traduc in bengali – limba lui Tagore? A fost doar intamplãtor cã primul meu pas in lumea eminescianã l-am fãcut intr-un codru care se legãna cu crengile la pãmant, amintindu-mi de versul lui Tagore despre furtunã: „Pãdurea plange in hohote, cu bratele ridicate-n sus”? Nu stiu. Stiu doar atata: cã in poezia eminescianã, in poezia romanã in general, am simtit ecoul acelui dor milenar care adormea in mine.”
