„Drumul catre fiinta incepe printro mare cautare de sine, dar sfarseste dincolo de sine, in Dumnezeu (soteria) sau in istorie (sympathia). Autenticitatea, fara de care nimic nu e valabil, iti cere sa fii tu insuti dar realizand-o, te recunosti dincolo de tine (dragostea, mistica, istoria). Cauta-te pe tine insuti cu sinceritate, cu indrazneala si vei vedea ca tu esti in alta parte decat in tine; te vei gasi sub umbra lui Dumnezeu, sau adanc ingropat alaturi de mortii tai. Fii sincer pana la urma, fii barbat, nu te lasa pacalit de iluzii, nu te lasa mai ales! dus in ispita, si vei vedea ca in putinatatea omului sta marea lui vrednicie, ca in umilirea orgoliului lui se afla nadejdea mantuirii sale. Viata omului e deznadajduita, plina de primejdii, surpata de erori si intamplari dar atat timp cat e viu si sincer, omul se poate apropia de centrul fiintei sale. si daca in viata individuala libertatea omului este numai libertatea lui de a pacatui, exista inca un fel de libertate, spirituala: aceia de a te integra legilor, de a alege istoria (comuniunea de dragoste) in loc de a alege moartea (oprirea pe loc, impietrirea; luxuria)…” – MIRCEA ELIADE
