O carte ai carei autori ilustri Friedrich von Herrmann, ultimul asistent al lui Martin Heidegger, si cercetatorul Francesco Alfieri isi propun nu doar sa convinga prin argumente trainice, ci sa si risipeasca incrincenarile fata de marele filozof contemporan.
La inceputul anilor 2013 am aflat ca in Caietele negre exista locuri in care Heidegger discuta tema evreilor sau pe cea a iudaismului (universal). Am inteles imediat ca publicarea acestor Caiete negre va da nastere unor nesfirsite dezbateri internationale. Chiar in primavara lui 2013 l-am rugat pe profesorul Friedrich-Wilhelm von Herrmann ultimul asistent al bunicului meu si, potrivit unei dedicatii scrise de el, cel care avea sa fie principalul editor al operelor sale complete sa-si spuna parerea despre aceste Caiete negre, dar mai ales despre pasajele privitoare la evrei ce pot fi gasite acolo si care devenisera deja publice, din perspectiva profundei sale cunoasteri a gindirii lui Martin Heidegger.
in articolele si studiile despre Caietele negre incepeau sa se raspindeasca foarte repede expresii foarte pregnante precum antisemitism onto-istoric sau antisemitism metafizic. Prima intrebare care se ridica in acest context este urmatoarea: Se poate vorbi, in genere, de un antisemitism inerent gindirii heideggeriene? Profesorul von Herrmann expune, in aceasta lucrare, propriul raspuns la aceasta intrebare. El a gasit in persoana profesorului Francesco Alfieri de la Universitatea Pontificala Laterana un colaborator care ne ofera aici o analiza filologica de ansamblu a volumelor 94, 95, 96 si 97 din operele complete (GA). Cei doi ajung la concluzii uimitoare, care fac cu putinta o noua perspectiva hermeneutica asupra Caietelor Negre. (din Introducerea lui Arnulf Heidegger)
