Scrisul lui Dominic Brezianu tulbura, incita, contrariaza, farmeca. Avem de-a face mai degraba cu un pseudojurnal conceput cu o aparte, extrem de delicata si melancolica privire asupra Lumii ce se stinge, asupra civilizatiei umane care decade.
As zice ca scriitorul atent si responsabil in a observa cu sinceritate lumea asa cum este ea astazi face, poate, un ultim gest in a atrage atentia asupra pericolelor care ne duc spre macularea visului omenirii. in spatiul povestii pe care Dominic Brezianu ne-o spune evolueaza o lume fara iubire. Pe sub lirismul autorului si scrisul sau rafinat trece fara oprire subtilul rau al ironiei. Parca pentru a acoperi lacrimile ce sunt gata sa cada. Jurnalul pe sarite trebuie citit cu mare atentie pentru a fi descifrat. El nu se dezvaluie de la prima lectura. Este o lume fizica a barbatilor, descrisa aproape schematic. Expusa doar mecanic, in contradictie cu adancile cugetari despre viata si stingere.
