Daca exista sau nu un complex psihologic modelator de mentalitati pe scena mozaicata a Europei Centrale si Rasaritene e o preocupare ce si-a facut loc in filosofia culturii si antropologie, la nivel international, inca de la inceputul secolului trecut. Aceasta teorie a omului medioeuropean este tratata in cartea de fata intr-o maniera surprinzatoare si provocatoare, dincolo de genetica, educatie si circumstanta, cu argumente bazate pe comportamentul istoric: si romanitatea tine de spatialitatea medioeuropeana, natiunile fiind comunitati imaginate, definite mai degraba de coeziune culturala decat de teritoriu. Ovidiu Pecican isi sustine teza intr-o maniera comparativa, prin raportare la celelalte popoare, si prezinta cateva tipologii fundamentale ale modernitatii romanesti perpetuate in literatura celor patru mari clasici si in scrierile lui Cioran si Ionescu. Amplul eseu al lui Ovidiu Pecican sintetizeaza particularitati ale psihologiei poporului roman asa cum se contureaza ele din surse dintre cele mai variate, la scriitori, dar si la istorici ori alte personalitati culturale.
