Piesa cu piesa, Andrei serban compune un mozaic al artistilor straini si romani pe care i-a cunoscut, o fresca personala a lumii culturale, cu punctele ei forte si vulnerabilitatile mai putin stiute.
Nume mari din lumea artei sunt evocate nu doar din perspectiva regizorului, ci si a omului care a cunoscut alti oameni. Peter Brook, o autoritate in teatrul contemporan, i-a facilitat autorului intalnirea cu gandirea lui Gurdjieff. Ellen Stewart, fondatoarea teatrului newyorkez La MaMa, iesit din sabloane si devenit platforma de expresie pentru artistii tineri, si-a invaluit viata privata intr-o aura de legenda. Meryl Streep, stapanita de impulsuri contradictorii si mereu imprevizibila, avea in tinerete ambitia de a fi prima in toate. Pina Bausch le cerea dansatorilor o sinceritate absoluta, aproape brutala, facandu-i pe unii sa izbucneasca in plans la repetitii. Dand la o parte mastile tot atatea conversatii cu sine , autorul ne arata nemijlocit chipurile de sub ele, ipostaze ce construiesc impreuna imaginea omului care isi inchina viata artei si arta vietii, ca sa inteleaga diferenta dintre fantezie si realitate.
