”La putina vreme dupa ce am implinit douazeci si cinci de ani, I-am cunoscut pe Earl Shoaff. Habar n-aveam ca aceasta intalnire imi va schimba viata… Pana atunci, viata mea fusese ingrozitor de asemanatoare cu aceea a marii majoritati a oamenilor – o viata cenusie, cu putine realizari si cu si mai putina fericire. Am avut un inceput minunat; am crescut in mediul plin de dragoste al unei mici comunitati de fermieri din sud-vestul statului Idaho, nu departe de malurile lui Snake River. Cand am plecat de acasa eram plin de speranta si doream sa pun mana pe o bucata semnificativa din visul american. Cu toate acestea, lucrurile nu s-au petrecut chiar asa cum ma asteptam eu. Dupa ce am absolvit liceul, m-am inscris la colegiu. Dar dupa un an, am hotarit ca nu eram suficient de destept, asa ca am renuntat. Aceasta s-a dovedit a fi o mare greseala – una dintre marile greseli pe care le-am facut in acea vreme. Dar eram nerabdador sa muncesc si sa castig, inchipuindu-mi ca nu imi va fi greu sa gasesc o slujba potrivita. Nu era greu sa gasesc o slujba, (inca nu intelegeam care este deosebirea intre a-ti castiga existenta si a te realiza in viata.) La putina vreme dupa aceea, m-am casatorit. si, ca orice sot obisnuit, i-am facut sotiei mele o multime de promisiuni in legatura cu minunatul viitor care stiam ca ne asteapta. La urma urmei, eram ambitios, eram foarte sincer in legatura cu dorinta mea de a reusi in viata si am muncit din greu. Succesul era asigurat! Asa credeam… Cand am implinit douazeci si cinci de ani, munceam de sase ani, asa ca m-am hotarit sa fac o evaluare a progreselor mele. Aveam o banuiala enervanta ca lucrurile nu mergeau chiar atat de bine. Castigul meu pe o saptamana se ridica in total la cincizeci si sapte de dolari. Eram mult in urma promisiunilor mele si mai in urma maldarului de note de plata care se adunau pe masa noastra de bucatarie destul de subreda. Eram un tata coplesit de responsabilitatile mereu mai mari fata de familia mea in crestere. Dar cel mai mult am realizat ca in mod gradat incepeam sa imi accept in liniste soarta mediocra. Intr-un moment de onestitate am inceput sa vad ca, in loc sa progresez, ma prabuseam din punct de vedere financiar pe zi ce trecea. Ceva trebuia sa se schimbe… dar ce anume? Poate ca munca grea in sine nu este de ajuns, mi-am spus. Pentru mine, acest lucru a fost o revelatie socanta, deoarece fusesem crescut in credinta ca sunt recompensati cei care isi castiga existenta asudand din greu. Dar era limpede ca lumina zilei ca desi asudam din greu”, eram pe cale de a ajunge la saizeci de ani la fel ca multi oameni pe care ii vedeam in jurul meu: fara bani si avand nevoie de ajutor. Aceasta m-a ingrozit. Nu puteam sa accept un asemenea viitor. Nu in cea mai bogata tara din lume! Cu toate acestea, aveam mai multe intrebari decat raspunsuri. Ce sa fac? Cum as putea sa imi schimb cursul vietii?”
