Pentru cititorul interesat de psihanaliza, dar obisnuit sa puna semnul egal intre opera lui Freud si intreg domeniul deschis de el, Analiza Sinelui va fi un prilej de surpriza, contrariere, dezamagire sau entuziasm. Heinz Kohut abandoneaza teoria freudiana a pulsiunilor ca principala componenta a psihanalizei si o inlocuieste cu o inovatoare teorie a narcisismului. Pornind de la abordarea terapeutica a tulburarii de personalitate narcisice, autorul considera filonul narcisic al dezvoltarii psihice drept directia sa principala, care isi subordoneaza toate celelalte dimensiuni, inclusiv cea pulsionala. O alta innoire adusa de Kohut in psihanaliza este descoperirea si descrierea unor noi forme de transfer: transferul idealizant si transferul-oglinda. Abordarea tehnica a acestora este deosebita de abordarea transferului nevrotic descris de Freud. Ca fundament al psihologiei Sinelui, Analiza Sinelui prezinta interes nu numai pentru practicienii psihanalizei si ai psihoterapiei psihanalitice, ci si pentru psihoterapeutii de alte orientari, precum si pentru psihiatri si pedagogi.
