Fina Birulés se foloseste de orice oportunitate in procesul de scriere pentru a merge in cautarea acelei povesti care sa sustina intelegerea fiecarui concept si sa ne sprijine s-o urmarim in reflectiile sale. Acesta este unul dintre lucrurile care ma seduce cel mai mult atunci cand o ascult sau o citesc, faptul ca ne insoteste de-a lungul drumului, ca ne invita sa parcurgem cea mai complicata gandire fara sa ne inece in referinte abstruse, prin desfacerea cochiliei de complexitate cu ajutorul unei serii de reflectii care se leaga usor datorita capacitatii ei de a trasa un drum, rareori intr-o singura directie. [ ] Odata cu Birulés ne reintalnim cu (deja inseparabila) Hannah Arendt, Simone de Beauvoir, Simone Weil; le redescoperim pe Jeanne Hersh, Sarah Kofman sau Rachel Bespaloff, ganditoare-auctoare poate mai putin cunoscute (si las c-ul etimologic ca un indiciu- urma a etimonului latin augere si, prin urmare, ca dovada ca a gandi-a scrie este a face-a actiona); o admiram pe Françoise Collin (una dintre profesoarele ei); si, mai presus de toate, o simtim (in toate sensurile verbului) pe Fina Birulés. (Meri Torras i Francès)
