Cartea de fata reuneste un numar de pagini dedicate de-a lungul anilor asa-numitei scoli critice de la Geneva, adica unei grupari de oameni ai Literelor care, avandu-l ca punct de pornire si reper central pe Marcel Raymond, autorul celebrei cercetari asupra poeziei europene moderne, De la Baudelaire la suprarealism (1933), s-au asociat spiritual pe terenul comun al teoriei si lecturii specializate, situata sub formula criticii de identificare: a identifica, pe de o parte, universuri imaginare cristalizate de obsesii modelatoare specifice, viziuni despre lume puternic individualizate, dar tintind si un grad cat mai inalt (sau mai adanc) de apropiere fata de constiinte producatoare o relatie empatica cu textele vizitate, pe fagasul unor investigatii de fenomenologie si hermeneutica literara, urmand trasee care duc de la simpatia patrunzatoare si intuitia globala a sensurilor operei, la investigarea sistematica a universurilor articulate de fiecare creator. De la Albert Béguin, coleg si prieten al lui Marcel Raymond, la Georges Poulet, Jean Rousset, Jean Starobinski si la parizianul Jean-Pierre Richard (dar si cu ecouri peste Ocean) aceste spirite afine au conturat in timp cu un apogeu in anii 70-80 ai secolului trecut un centru intelectual iradiant, sensibil la evolutia spiritului vremii, intr-o epoca imediat post-structuralista, deschisa spre toate marile domenii ale gandirii si sensibilitatii contemporane.
