Aceasta naratiune cu subiect sacru, Nasterea Domnului, mi-a fost ceruta prin 1993-1994 de regretatul Mircea Ciobanu, redactor pe atunci la Editura Eminescu. Cartea s-a alcatuit parca de la sine, iar dorinta mea de a oferi tinerilor o calatorie imaginara prin tara Sfanta, spre Betleem, unde eternitatea strapunge istoria, a fost ardenta. Capitolele romanului sunt tot atatea discrete introduceri in specificul locurilor prin care caravana celor trei Crai de la Rasarit se indreapta spre ieslea unui copil iudeu, om si Dumnezeu… Totul este relatat de personajul Adri, urmand fericit, alaturi de cei trei magi, steaua care-i calauzeste zi si noapte. Firul epic am vrut sa sustina culorile trairii. – Adrian Popescu
in trupusorul acelui Copil eram noi, cei care il adoram, si generatiile care aveau sa vina sa I se inchine, implorandu-I ajutorul si mantuirea, rugandu-L sa duca pe umerii Sai sarcina grea a pacatelor si a inconsecventelor, a negarilor si a crimelor tuturor celor ca noi, slabi si vinovati. El va fi Mielul injunghiat pe altar. El va fi Preotul Suprem pentru noi la Tatal. El va fi Regele umanitatii unite sub Domnia Lui. El va fi Legiuitorul ale carui Porunci ne conduc, pas cu pas, anotimp cu anotimp, la viata fara de moarte si la izvorul tineretii vesnice. Trei crai L-au prevestit si au venit din Rasarit sa I se inchine. S-ar putea ca Melchior si Gaspar (care are inaintasi in indepartata Indie) si stapanul meu, Balthazar, sa fie si vestitorii vostri, aducandu-va, oameni buni, Mesajul bucuriei: Nu mai umblati in intuneric. El a sosit!. – Adrian Popescu, fragment din Cortegiul magilor
