Ce este un om? Sau ce este un om cand lumea umanilor nu mai exista decat intr-un spatiu complet abstractizat, cand visul umanitatii nu s-a putut concretiza niciodata decat sub forma de violenta asupra diferitului. in tinutul in care capitalismul isi supravietuieste propriei prabusiri, holobiontul devine o caricatura cu chip uman, o creatura creata in si din abstract si care creeaza la infinit creaturi identice siesi, continandu-se, extrem de reale, extrem de la fel. Acest spatiu si pe aceasta creatura care ne contamineaza fara oprire incearca sa le investigheze poezia postindividualista a lui vasile mihalache. O investigatie, prin mediul afectiv al literaturii si cu ajutorul unui limbaj la limita dintre teoretic si liric. Uneori razbat si fragmente de poezie angajata, dar ele sfarsesc repede prin a fi doar o revolta ironica aici, nicio revolutie nu se mai poate intemeia pe copiii fara de carne si deja infectati, cu ochii atintiti la panourile de Coca-Cola. Bautura visurilor, interzisa lor. (Iulia Militaru)
Creatura tuturor lucrurilor este interfata unei lumi la limita obsolescentei. Ea infatiseaza o retea reziduala a viitorului, unde umanitatea si lucruitatea aluneca una in cealalta, se suprapun ca ramasite ale unor automatisme materiale. insa interfata nu este doar un model natural al lumii naturale, ea este insasi lumea naturala, cea care se petrece mereu si dintotdeauna intr-un timp analog, al prezentului. Utilizatorul joaca fantezia unui subiect cu puteri magice si depline, care expune codul-sursa tocmai ca reactie la mecanismele neoliberale care au facut din cod logos, iar din logos lege. Iar bruiajul acesteia sta in supraincarcarea memoriei afective, un exces care duce inevitabil la o poezie a postdiscursului si la disparitia subiectului. (Anca Bucur)
