DoR #43 e o capsula a timpului pentru starea echilibrului nostru precar la un an de la raspandirea coronavirusului in Europa. Povestile din paginile lui traseaza liniile fine si uneori neclare dintre emotiile prin care am trecut. Suntem inca pe o muchie de cutit, oricand gata sa ne lasam prada fie izolarii, fie exuberantei primaverii.
Contine povesti despre singuratatile din mintea noastra, uneori create cu intentie, alteori mostenite sau asamblate de depresie sau alte afectiuni mintale. Sunt marturii ale unor medici epuizati, dar care refuza sa recunoasca asta. Sunt gandurile unor actori care si?au pierdut publicul din sala si l?au gasit pe cel de pe TikTok. Sunt povestile unor scriitori si imaginile unor fotografi despre cum ne?am trait totusi cotidianul in umbra unui virus care a infectat pana acum peste 800.000 de romani si a omorat peste 20.000.
