Un roman inedit, de fapt un pseudojurnal de pandemie, surprinde bomba care a lovit omenirea, o pandemie teribila, cumplita si mizerabila, in care un virus minuscul a schimbat viata tuturor, intr-o clipa. Scriitoarea se apleaca atent, curios, cu finete de psiholog profesionist, asupra felului in care reactioneaza diferite personalitati umane la criza aceasta majora, existentiala. Acum s-au instalat, peste Terra, frica, groaza, panica, balbaiala, nesiguranta, oboseala, lehamitea, negarea, teama de viitor.
si in acest decor absolut spectaculos, chiar daca este cumplit, oamenii continua sa traiasca, sa iubeasca, sa urasca, sa socializeze virtual, dar nu numai, sa invidieze, sa smechereasca, sa loveasca, sa dusmaneasca, sa profite, sa ajute, sa planga, sa glumeasca si sa spere
„E de necrezut cum se pot manifesta bietii oameni in cazul unei crize majore existentiale, fara precedent, absolut fabulos! Dar, oricum, nu judec, nu condamn, ci doar incerc sa observ, sa inteleg si sa sper. Fiindca, totusi, pana la urma va fi bine. Omenescul din om, inteligenta, dublata de intelepciune, nu au cum sa nu invinga! Doar fiecare avem in noi Sclipirea aceea, care ne da dreptul sa speram, ne da puterea de a invinge frica paralizanta, lacomia si prostia, cele nerusinate, si obstacolele grele de traseu. Caci, pe cale sunt de toate, inclusiv lectii, pe care ar trebui sa le invatam cat mai rapid, din mers, sa nu mai orbecaim, sa nu mai irosim aiurea fortele, inteligentele, timpul, banii, creativitatea. Sa nu mai riscam, sa nu mai gresim. Acolo, Maine, trebuie sa fie siguranta-pace-bunastare-egalitate-libertate-Lumina!”
(Stela-Maria Ivanes)
