intrebarea calauzitoare a acestei lucrari este Cum putem sa-l gindim pe Dumnezeu dupa metafizica?. Totusi, as vrea sa adaug imediat o precizare: aici termenul dupa nu inseamna neaparat impotriva sau fara. Folosesc termenul dupa cu urmatoarele trei sensuri: (a) ca ceva posterior (post) intr-o ordine temporala sau de alta natura, (b) ca ceva in conformitate cu (secundum), in sensul in care spunem despre o pictura ca este facuta dupa Rubens, si (c) ca o cautare (petitio), in sensul de a merge dupa ceva sau de a fi pe urmele cuiva o investigatie, dar si o interogare.
Aceasta inseamna ca gindirea lui Dumnezeu explorata aici va trebui sa fie atit in acord cu traditia metafizica (secundum), cit si diferita de sau altfel decit aceasta traditie (post). Aceasta explorare se poate desfasura doar printr-o interogare (petitio) a complexului conceptual de atribute divine, ca fiinta, omniprezenta, omnipotenta, omniscienta, veridicitatea si eternitatea.
Nu pretind ca voi inlocui vechile categorii metafizice cu altele, poate abia descoperite, in afara metafizicii sau dincolo de ea. in schimb, ceea ce caut sint anumite locuri comune (topoi) in istoria filozofiei, notiuni sau paradigme care, de regula, sint mai putin reliefate si deseori omise sau uitate.
