Al patrulea volum al Enciclopediei imaginariilor are in vedere imaginarul religios al romanilor. Antropologii contemporani privesc religiile drept sisteme autonome si autosuficiente, capabile sa ofere o intelegere functionala si completa asupra lumii, care dau specificul identitar al comunitatilor. Analiza credintelor religioase din Romania, de la cultele Antichitatii la crestinismul cu toate formele si confesiunile sale, nu reprezinta doar o modalitate de conservare a diversitatii culturale, ci si o forma de practica sociala pentru invatarea respectului reciproc si pentru acceptarea diferentei. De asemenea, demersul face posibila nu doar evaluarea patrimoniului religios spiritual, ci si a celui material, constituit din asezaminte, icoane, vitralii, fresce, biblii, manuscrise sau texte imprimate.
