Ca multi romancieri, Haralamb Zinca a simtit nevoia sa evadeze din lumea fictiunii pentru a-si povesti viata asa cum a fost ea. Traind epoca in care literatura avea poate un rol mai important in transformarea vietii de zi cu zi, cu cenusiul ei apasator, autorul memorabilelor romane din seria B-39, Moartea vine pe banda de magnetofon sau Noaptea cea mai lung a a simtit, cu siguranta, nevoia sa relateze si istoria propriei existente, cu traumele, implinirile si neimplinirile ei. Fiecare om cu clepsidra lui nu e singurul text autobiografic al lui Zinca, dar acopera o perioada pe cat de exotica, pe atat de captivanta. Pe langa noi fragmente din copilaria petrecuta la Roman si Bucuresti, scriitorul isi reaminteste teribila perioada petre-cuta ca refugiat intr-un colhoz din Uzbekistan. Nu lipseste nici perioada in care se inroleaza voluntar in Armata Rosie, luptand impotriva nemtilor si infruntand viscolul, gerul, gloantele si moartea in Lituania si Prusia, la Knigsberg, unde traieste primele zile de dupa incetarea razboiului. Plina de verva, dar si de melancolie, cartea aceasta scoate din uitare o lume care nu ne mai e accesibila decat prin intermediul unor astfel de relatari.
