Bucurestii au fost dintotdeauna un oras complicat, populat cu personaje uluitoare, care l-au transformat constant intr-un targ al desertaciunilor umane, cu momente succesive de glorie si agonie.
Spectacolul istoric bucurestean a fost animat de o sumedenie de figuri fabuloase, adesea extravagante, care si-au hranit pohtele cu o frenezie unica, fie ca era vorba despre iubire, putere, avere sau da! mancare (nu doar hrana sufleteasca, ci si rasfat culinar, al foalelor si al mintii deopotriva, conform axiomelor sandamarinului pastorelian!), dar si cu ighemoniconul de rigoare, caci orice traseu existential era, in fapt, un ritual initiatic bine intiparit in firidele complicate ale subconstientului colectiv.
intr-adevar, fandoseala bucurestenilor cu nume va fi avut mereu acea doza inerenta de gratuitate, insa pitorescul degajat cu generozitate si candoare de actiunile lor eroi-comice se integreaza perfect in atmosfera orasului pe care aviatorii interbelici il recunosteau de departe de la fumul miilor de gratare cu mititei care ardeau necontenit, hranind diacronic visurile, ambaturile si, uneori, nebuniile stilate ale ipochimenilor de legenda, care au facut ca sub fiecare pietricica din caldaram sa se ascunda cate o farama de istorie picanta in toate sensurile posibile! Vivat! Bere, antren, lautari! si de ce nu? , aici la Porti(i)le Orientului, unde totul este luat cu o inenarabila usuratate, mititei dolofani, mustind de zemuri nenumite, dar indesati temeinic in fliutele cu sampanie, spre deznadejdea snoaba a dusmanilor apelpisiti
