Franco Moretti mi se pare, negresit, cel mai important nume care s-a impus in studiile literare in decursul ultimelor trei decenii. Altfel spus, el este deja (si, desigur, deocamdata) cel mai important critic literar al mileniului trei. E drept ca o asertiune atat de categorica suscita din capul locului discutii si, in egala masura, contraargumente de ordin cantitativ pe care probabil ca le-ar agrea Moretti insusi . Cred insa ca de alti critici, impactul de lunga durata al abordarilor propuse de Moretti nu doar ca nu s-a epuizat, dar el e inca departe de a fi atins creasta valului. Lasand insa futurologia la o parte, cum se explica succesul de pana acum al cercetarilor lui Moretti? Un prim raspuns tine de chiar extensia preocuparilor sale, care juxtapun si totodata pun la lucru marxismul, teoria evolutionista, world-systems analysis, geografia culturala, studiile cantitative, teoria retelei si, nu in ultimul rand, numeroase metode preluate din campul studiilor literare.
Probabil ca, exceptandu-l pe Roland Barthes, niciun alt comentator al literaturii de dupa al Doilea Razboi Mondial nu a mai incercat sa cartografieze teritorii atat de diverse si de eterogene precum acelea pe care se misca, de cele mai multe ori cu o nonsalanta de invidiat, criticul italian. Din acest unghi, alegerea volumului La letteratura vista da lontano (2005) ca prima traducere a lui Moretti in limba romana pare inevitabila. Pe de o parte, dupa cum recunoaste autorul insusi, aceasta carticica de aproximativ 100 de pagini reprezinta cea mai criticata scriere a sa, generand, uneori chiar inainte de publicarea celor trei studii sub forma de volum, nu doar o cascada de comentarii polemice, ci si o alta carte menita a servi drept ghid pentru intelegerea efectelor ei. Pe de alta parte, Grafice, harti, arbori constituie un adevarat raccourci al criticii lui Moretti, care a evoluat, de-a lungul unui singur deceniu, de la teoria evolutionista la geografia culturala si apoi la analiza cantitativa a datelor.
Andrei Terian
