Aceasta carte este prima tratare ampla a fenomenologiei husserliene a constiintei timpului. Prin analizele detaliate ale textelor lui Husserl, dintre care unele publicate doar de curand in limba germana, Nicolas de Warren examineaza atat felul in care Husserl trateaza constiinta timpului, cat si semnificatia acesteia pentru conceptia sa privitoare la subiectivitate. Pornind de la psihologia descriptiva a lui Franz Brentano, autorul urmareste dezvoltarea gandirii lui Husserl in legatura cu problema timpului, oferind totodata si o situare a acesteia in cadrul proiectului transcendental husserlian ca intreg. Unele discutii vizeaza, de asemenea, importanta constiintei timpului pentru alte teme ale fenomenologiei, cum ar fi experienta perceptuala, imaginatia, amintirea, constiinta de sine, intruparea si constiinta celorlalti. Rezultatul este o investigatie edificatoare a felului in care si a motivului pentru care Husserl a considerat intrebarea privitoare la constiinta timpului ca fiind provocarea cea mai dificila, dar si cea mai centrala, dintre toate cele relevante pentru exceptionalul sau demers filosofic.
