Jurnalul Doamnei Nicoleta Palimaru dedicat inaltpreasfintitului Bartolomeu Anania fixeaza intr-o gravura sui-generis personalitatea inaltului prelat in perioada fertila (1992-1998) activitatii sale liturgice si in exercitiul diortosirii Cartii Sfinte. […] Urzeala, in realitate, a rememorarii este alcatuita din mai multe componente, cea mai importanta fiind enumerarea suitei de predici audiate/citite din care viitoarea doctoranda formuleaza idei si, mai ales, extrage citate, unele apropiate de apoftegma intr-o emotionanta convivialitate ideatica. […] Dedicat parintelui Anania, care ”m-a invatat sa-mi fac singuratatea lucratoare”, jurnalul perioadei 1992-1998 se incheie cu aceasta emotionanta marturisire de ucenic perpetuu: ”S-a incheiat capitolul cel mai palpitant al vietii mele, studentia, vegheata de dialogurile, rugaciunea si sfaturile Parintelui meu, Anania”.
– Mircea Muthu
