Securitatea si-a dovedit eficienta in actiunea de supraveghere si de infiltrare a anturajului lui Ion Ratiu, reusind astfel sa semene discordia intre toate grupurile de exilati romani si sa impiedice cooperarea lor, chiar daca, la o privire obiectiva, exilatii se dovedeau in multe privinte propriii lor dusmani. in ciuda acestui fapt, Securitatea nu a putut sa-i opreasca pe niste indivizi hotarati precum Ion Ratiu, fratii Carja din New York si multi altii mentionati in jurnal sa condamne public dictatura comunista si sa denunte cultul personalitatii lui Ceausescu. – Nicolae C. Ratiu
***
Ratiu a fost un om pragmatic, adept al proverbului latin «Primum vivere, deinde philosophari». A stiut sa-si puna ordine in actiuni si idei in functie de utilitatea lor. Pragmatismul insa nu i-a negat latura idealista, pentru ca banii castigati nu reprezentau un scop in sine, ci mijlocul prin care sa-si indeplineasca obiectivul sau de decenii intregi. Se visa cu adevarat independent din punct de vedere financiar astfel incat sa se retraga din afaceri, cum scria chiar el in jurnal, «pentru a ma concentra asupra activitatii patriotice romanesti». – Stejarel Olaru
***
Abia astazi, incoronand posteritatea autorului, jurnalul lui Ion Ratiu isi recapata enorma forta de impact de care s-ar fi cuvenit sa beneficieze in contextul electoral otravit de acum trei decenii. Cel dintai efect major si coplesitor al lecturii este ca topeste incet, dar sigur toata zvonistica dispretuitor-minimalizatoare, elaborata si raspandita de reaua-vointa a anturajului politic suspect de dornic in a-l ponegri pe Ion Ratiu. Un personaj atat de atipic, remarcabil si memorabil nu putea evita probele de suspectare si de discreditare ale unei lumi dedicate prin excelenta cancanului nimicitor si ironiei corozive. – Dan C. Mihailescu
