Dupa mai bine de sapte veacuri, opera lui Guido Cavalcanti, considerat a fi cea mai rafinata voce a liricii italiene a secolului al XIII-lea, isi gaseste acum prima talmacire romaneasca integrala in prezenta editie bilingva a colectiei Biblioteca italiana. in afara Peninsulei, opera cavalcantiana a fost redescoperita si readusa in lumina mai ales in spatiul anglofon, gratie traducerilor si eseurilor semnate de Dante Gabriel Rossetti, T.S. Eliot sau Ezra Pound.
Cavalcanti este poetul-filozof al Florentei pe care mai tanarul Dante il admira si il cultiva, fiind magulit sa adere, alaturi de acesta, la noua scoala poetica florentina, pe care el insusi, intr-un faimos vers din Purgatoriu, o va numi Dolce Stil Nuovo. Cu exceptia unor texte de tinerete, care resimt seninatatea modelului bucolic occitan, Rimele proclama obsesiv suferinta exhibata, prosternarea in fata virtutilor supraomenesti ale iubitei, poza (melo)dramatica a muribundului cersind compatimire, plonjarea in singura realitate din care poetul se hraneste: cea launtrica. Dar intalnim si figura unui Cavalcanti om al cetatii, cat se poate de prezent si reactiv, lansat fie in dure atacuri politice, fie in tentone malitioase fata de alte importante figuri ale lumii cultivate ale Toscanei acelor vremuri. Cele 52 de poeme cavalcantiene sunt bijuterii minunat mestesugite ale sonetului, baladei si cantonei de la sfarsitul veacului al XIII-lea, ce vor servi drept jaloane in arta versificatiei pentru uriasii poeti trecentisti ce vor urma, Dante si Petrarca. OANA SaLIsTEANU
