Cenzura pare o tema atat de frecventata, incat poate trece drept epuizata si inactuala. De fapt, ea permite intrarea intr-un teritoriu inca vag cartografiat. Cartea de fata a incercat, abordand etape diferite, sa fixeze cateva repere pe harta istoriei literaturii romane sub comunism. Investigatia pleaca inevitabil si valorifica documente (in principal, referate ale cenzorilor) din arhiva institutiilor specializate in supravegherea literaturii. Totusi, cartea ii are drept protagonisti, in primul rand, pe scriitori. Atitudinea si tentativele lor de a prezerva, in pofida cenzurii ideologice si a propagandei comuniste, un statut estetic pentru arta lor i-au asezat, nu o data, in incomoda postura de eretici.
Format la scoala echinoxista (Zaciu Papahagi Vartic Pop Ioana si Liviu Petrescu), Liviu Malita cultiva in egala masura documentatia si argumentatia, factologicul si expresivitatea. Supletea si dexteritatea beneficiaza de reala eleganta a stilului. Fraza lui Liviu Malita are logica limpede tip Manolescu, dar si stralucirea de cutit si diamant a lui Alexandru George. Dan C. Mihailescu
