Iata un studiu in care granitele dintre diverse teritorii unde se construieste cunoasterea teoria literara, antropologia, teoria politica, filozofia sunt asumat transgresate. in mod absolut necesar pentru spatiul si timpul nostru cultural, literatura apare aici, foarte clar, ca o forma de manifestare discursiva printre altele. impreuna cu alte instante (discurs medical, filosofic, istoric, juridic), ea participa la modelarea dinamica si continua a conceptelor cu care operam. Toate aceste forme discursive se afla in relatii active, mereu schimbatoare: un proces pe care il intuim, dar care este dificil de reprezentat. Or, tocmai asta reuseste sa faca Iulia Militaru: prin asocieri fascinante, prin calatorii constante intre domeniile de cunoastere, prin miscari de indepartare si de revenire, conceptele sclipesc, apoi se ascund si apar din nou, in alta parte, demonstrandu-si in timp real caracterul fluid, fragmentar, ambiguu, ambivalent si interconectat. Alienarea, o tema centrala de gandire pentru momentul istoric pe care il traim, cu tot ce graviteaza in nucleul si in jurul sau instrainare, alterizare, excludere are parte aici de o abordare cu o structura absolut speciala, organizata dupa o logica organic-vegetala. Aceasta face posibila nu doar o retrasare subversiva a parcursului sau formator, ci si recoltarea sensurilor sale pozitive relevante in prezent esentiala pentru orice miscare revolutionara. (Laura Sandu) Rezultat al unui amplu proiect de cercetare, acest prim volum din Literatura si fenomenul alienarii pune in discutie caracterul colectiv, construit social al nebuniei si, in definitiv, al diferitului, al Celuilalt pentru care puterea in toate formele ei s-a dat peste cap sa-l normeze, iar atunci cand n-a reusit, sa-l expulzeze in inchisori, aziluri, ospicii. Este o caracteristica a modernitatii aceasta, dar si a umanismului, care in numele Omului ideal a alungat tot ceea ce nu s-a potrivit descrierii: non-omul. Meritul Iuliei Militaru este ca viziteaza aceste locuri ale excluderii, mergand pe urmele mereu prezente in discurs literatura, psihiatrie, sociologie etc. pentru a dezgropa abjectul si pentru a-l imbratisa ca pe un spectru care ne bantuie, adica ni se dezvaluie, ni se arata in realitatea lui istorica si materiala, mereu materiala. O carte prietenoasa si rara ca un spatiu de refugiu, in care materialul conceptual este mereu in devenire, cu o perspectiva nomada care deschide noi teritorii fara sa le ia in posesie si care scoate la lumina surse istorice despre inceputurile psihiatriei institutionalizate din Romania secolului al XIX-lea. Un carnaval si o nevroza, ale noastre si de zi cu zi. (Vasile Mihalache)
