Munca defineste cine suntem. Ea ne determina statutul si dicteaza cum, unde si cu cine ne petrecem cea mai mare parte a timpului. Ne mijloceste stima de sine si ne modeleaza valorile. Dar oare suntem programati genetic sa muncim atat de mult pe cat o facem? Oare si stramosii nostri din Epoca Pietrei au trait pentru a munci si au muncit pentru a trai? si cum ar putea arata o lume in care munca joaca un rol mult mai putin important?Pentru a raspunde acestor intrebari, James Suzman prezinta o istorie grandioasa a muncii de la originile vietii pe Pamant pana in prezentul tot mai automatizat, aducand in discutie unele dintre cele mai profunde presupuneri pe care le facem despre persoanele care suntem.
Extragand idei revelatoare din antropologie, arheologie, biologie evolutiva, zoologie, fizica si economie, Suzman arata ca, desi am evoluat pentru a gasi bucurie, sens si scop in munca, stramosii nostri au muncit mult mai putin si au privit munca foarte diferit fata de cum o facem noi acum, in cea mai mare parte a istoriei umanitatii. Cultura noastra contemporana a muncii, ne explica autorul, isi are radacinile in revolutia agricola de acum zece mii de ani. Perceptia despre ce inseamna sa fii om ne-a fost transformata prin trecerea de la vanat si cules la productia de alimente si, mai tarziu, prin migratia noastra catre orase. De atunci, relatiile cu ceilalti si cu mediul inconjurator si chiar modul in care percepem trecerea timpului nu au mai fost aceleasi.Sustinand ca ne aflam intr-un punct similar de rascruce din istorie, Suzman arata modul in care automatizarea ar putea sa revolutioneze relatia noastra cu munca si, astfel, sa deschida portile unui viitor mai durabil si mai echitabil pentru lumea noastra si pentru noi insine.
