imi amintesc ca in vremurile bune de demult, pe cand eram copil, toate povestile aveau aceeasi intriga: printesa cea frumoasa era atractia cetatii, toti barbatii o voiau, unii erau baieti rai dar printul cel frumos ii nimicea pe cei care n-o meritau si printesa ii cadea in brate plina de recunostinta apoi se indragosteau unul de altul, se casatoreau si…
Cand insir toate acestea in timpul conferintelor mele, pot conta intotdeauna pe audienta pentru a termina povestea in locul meu. Toti stim ca printul si printesa traiau intotdeauna fericiti pana la adanci batraneti”, nu-i asa?
Dar ati observat vreodata ca toate povestile se termina in momentul casatoriei? Ele nu se ocupa nici macar de luna de miere, daramite de trauma descoperirii ca persoana aleasa nu este deloc asemanatoare tie si nu este de acord cu tine nici macar in privinta unor lucruri elementare de felul modului in care ungi untul pe painea prajita.
