Spre deosebire de literatura existenta pe acest subiect (ampla si extrem de importanta, desigur, dar foarte putin tradusa la noi), lucrarea lui Perry Anderson, Politica externa americana si ganditorii ei, prezinta de la bun inceput trei avantaje comparative de ordin temporal, spatial si politic, dupa cum le sintetizeaza insusi autorul; altfel spus, mai intai, pentru ca trateaza toata istoria politicii externe americane in mod sintetic si unitar, intr-o singura secventa, refuzand astfel compartimentarea obisnuita pe diferite perioade care se practica in literatura de specialitate; in al doilea rand, de ordin spatial pentru ca, dintr-o similara ambitie sintetica, nu decupeaza si trateaza separat zonele de actiune ale politicii externe americane (in cele trei campuri traditionale Europa, Asia
postcoloniala, respectiv continentele americane), ci le urmareste evolutia simultan; si, in fine, politic pentru ca,
din nou in raspar cu analizele actuale ale politicii si puterii SUA, nu porneste deloc de la presupozitia nechestionata a declinului actual al puterii americane.
Asa cum anunta si titlul, analiza lui Perry Anderson se deruleaza pe doua niveluri complementare: pe de o parte, strategiile urmate de politica externa americana si evolutia ei prin diversele administratii prezidentiale care s-au succedat, de la Politica Usilor Deschise a lui Wilson si primului Roosevelt la interventionismul neoconservator al lui George William Bush, continuat in buna masura (desi indulcit retoric) in mandatul lui Barack Obama; pe de alta parte, o discutie critica a ideilor si teoriilor si, implicit, a lucrarilor principale de geopolitica, strategie si relatii internationale care au legitimat sau au incercat sa explice respectivul traseu al politicii externe americane (de la Walter Russell Mead sau Michael Mandelbaum pana la Robert Art, Kagan si Brzezinski). Cele doua niveluri de analiza politica externa efectiva si teoria ei detecteaza ambele o evolutie penduland mereu intre cei doi poli opusi ai exceptionalismului sau izolationismului, respectiv al universalismului sau mesianismului american, care au marcat cultura si identitatea politica americana, si intre care a oscilat si s-a desfasurat politica externa a Statelor Unite.
intr-un context actual in care politica externa americana pare sa devina pe cat de cruciala pentru ordinea globala, pe atat de impredictibila, volumul lui Perry Anderson ofera tocmai acel fundal istoric si intelectual care ne permite sa-i intelegem originea indepartata si evolutia tortuoasa de pana acum, si sa-i intuim, pe cat posibil, viitoarea-i foaie de parcurs. (Alex Cistelecan, traducator)
