De sute de ani, si mai ales in ultimul secol si jumatate, ca perioada distincta pentru procesul modernizarii politice, Romania si romanii par a fi ramas incremeniti, folosind un cadru de referinta spencerian, intr?o adolescenta perpetua, cu rare zvacniri de maturitate politica. Un model existential ce sugereaza in mod plastic imaginea caruselului intalnit la iarmarocul traditional romanesc. Caruselul se invarte continuu, mai repede sau mai incet, iar caluseii se ridica si coboara ritmic, creandu?le ocupantilor si privitorilor senzatia unei evolutii dinamice in functie de circumstantele istorice inconjuratoare. in realitate, aceasta paradigma practicata cvasicontinuu de clasa politica si de elita conducatoare a societatii romanesti a mentinut procesul modernizarii intr?o captivitate istorica determinata de limitele circumferentiale inevitabile ale caruselului istoric ales. si exact precum in cazul ocupantilor caluseilor, orice roman care va face recurs la istorie va constata ca, in pofida schimbarii decorului politic, ideologic, economic, cultural etc., aproape fiecare generatie repeta acelasi parcurs socio?comportamental. Inclusiv la nivelul tarelor inter? si intrarelationale intre diferitele clase si grupuri sociale, al relatiilor interetnice si mai ales intre conducatori si marea masa a condusilor. O situatie ce aminteste, folosind o comparatie plastica, de pelicula Ziua Cartitei, unde intr?un moment de exceptionalitate disfunctionala a curgerii firesti, ireversibile a timpului in ciclul de 24 de ore totul era reluat de la capat in fiecare dimineata ca si cum nimic nu s?ar fi intamplat si pornind exact de la aceiasi parametri. Este exact ceea ce s?a petrecut de?a lungul istoriei in societatea romaneasca si deci si dupa decembrie 1989. Examinarea, fie si fugitiva, a ultimilor 26 de ani socheaza prin puternicul impact al unui déjà?vu al ciclului repetitiv Aceeasi coruptie, acelasi cronism si nepotism politico?economic si financiar, acelasi arivism, parvenitism, acelasi egoism, dispret si indiferenta fata de marea masa a romanilor de rand. Toate scandalurile publice de ordin politic, economic, financiar, social s.a.m.d par a fi trase la acelasi sapirograf istoric. (Avatarul modelului existential Romanesc)
Dupa decembrie 1989, elita intelectuala romaneasca, din motive de servitute ideologica si autodisculpare in raport cu un trecut extrem de compromitator, a devenit portavocea stridenta a infierarii fostului regim si indeosebi a manifestarilor ce au stimulat si sustinut cultul personalitatii fostului dictator, inclusiv prin intermediul unor actiuni propagandistice de masa. Numai ca asemenea activitati, precum cele mentionate, nu au nici macar un certificat de originalitate istorica. Ele au o existenta seculara in istoria romanilor, iar ca sa ramanem la perioada mentionata, sa amintim ca si in regimurile politico?ideologice relativ recente, precum cel carlist sau antonescian, aceasta elita a practicat fara rezerve si cu acelasi entuziasm absolut acelasi tip de partitura comportamentala.
Toata lumea admira in Romania de azi ceea ce se numeste standardul de viata civilizat (material, dar si civic) al membrilor societatilor occidentale (ca ansamblu general, caci fiecare dintre acestea nu sunt nici 100% ideale sau perfecte in integrum) dar uita intentionat sau din pura superficialitate culturala sa?si aminteasca ca acest standard si comportament civic sunt rezultatul unui indelungat proces evolutiv economic si socio?educational in care mijloacele de stimulare intelectuala si de modelare a comportamentului individual au inclus, alaturi de forme pozitive intelectuale si morale, si constrangeri fizice extreme, dure, realmente implementate la propriu prin sabie si foc. Rezultatul acestui proces ce a durat secole in societatile occidentale este un binom ce combina, la nivelul majoritatii membrilor societatii, cultura generala cu cultura civica, ca sinteza a laturilor ei politice, economice, morale si culturale.
Retinand faptul obiectiv ca nu exista nici in cadrul democratiei de tip occidental un model unic, cu valabilitate universala, apare cu atat mai important pentru societatile emergente din fostul regim totalitar, indiferent cu natura ideologica, sa construiasca, sa adopte un sistem de guvernare care, precum spunea Karl Popper, sa?i impiedice in primul rand pe cei puternici sa faca rau, pagube tuturor celorlalti. Pentru istoria romanilor, acest aspect a fost si ramane in continuare unul de o importanta exceptionala. Aceasta pentru ca romanii au fost si continua sa fie si azi o simpla masa de manevra electorala si politica, aflata la discretia diferitelor grupuri de interese ce apartin clasei politice si elitei conducatoare. Pana nu se va rezolva la nivel structural institutional acest neajuns, procesul politic si insasi pretentia de a reprezenta un regim politic democrat ramane o fantosa, o realitate potemkiana.
Ce a lipsit cvasipermanent si lipseste si astazi modelului existential, alaturi de implementarea unei forme de guvernamant adecvate specificului romanesc, este o viziune strategica pe termen lung, asimilata in constiinta individuala, cu privire la locul si rolul romanilor in lume, in raport cu celelalte popoare. O strategie care sa fie elaborata si sprijinita in deplin consens existential de marea masa a romanilor. O adevarata stea polara spre care sa tinda si la care sa contribuie constructiv generatie dupa generatie, sub bagheta unor elite responsabile.
Din pozitia de martor al istoriei si participant in arena ideilor, am decis
ca volumul de fata sa includa, alaturi de cateva lucruri noi, o selectie de ordin tematic a unui numar de analize si comentarii elaborate si publicate in ultimii 26 de ani in strainatate si in Romania postdecembrista. Unele reiau in momente cronologice diferite abordarea unor teme considerate de autor ca fiind importante, dar din pacate inca nerezolvate la nivel pragmatic. Toate au menirea de a acompania cronologic, in direct, evolutia si framantarile societatii romanesti atat inainte, cat si dupa evenimentele dramatice din decembrie 1989. Materialele publicate in acest volum pastreaza forma originala si nu au suferit modificari sau ajustari de ordin circumstantial. Principiul de la care am incercat sa nu fac rabat inca din perioada tineretii a fost constientizarea consecintelor ireversibile ale anticului scripta manent. Ca atare, sunt satisfacut sa constat ca asertiunile facute de?a lungul ultimului sfert de secol nu impun revizuiri de orientare politica sau ideologica si pot servi, fie si din curiozitate, atat pentru tanara generatie contemporana, cat si pentru cele viitoare ca un posibil punct de reper pentru intelegerea subiectelor abordate. si de ce nu, o invitatie la propria meditatie.
