in viata realizatorului de radio exista o proba la care e util sa se supuna: transformarea cuvantului vorbit in cuvant scris. Transcrierea unei inregistrari devine un indicator de valoare si sens. Ca o hartie de turnesol. Ceea ce rezista transpunerii e bun castigat, ceea ce nu intra cu bine in forma scrisa practic se anuleaza, sugerand graba de a fi lansat candva in eter un mesaj incropit. Orice jurnalist cultural isi doreste, cred, sa faca fata unui asemenea test de calitate, chiar daca registrul oral presupune ajustarea la cel grafic. Trecerea izbutita de la auditie la lectura starneste recunostinta moderatorului fata de interlocutorii sai – autori de facto ai unei creatii media. Grija tuturor se indreapta, insa, catre publicul prin care actul comunicarii isi atinge rostul. intre vorbire si scriere, intre actualitate si document, inregistrarea radiofonica traieste sau, iata, renaste gratie celor aplecati spre reflectie. – Marina Dumitrescu
