Melancolia e una dintre cartile mele de suflet, la care tin enorm. Cred ca nicaieri nu sunt eu insumi, cel de-acum, mai mult decat aici, in paginile ei. imi plac nelocalizarea si atemporalitatea ei, care o transforma intr-o lume de parabola si de basm. Cartea mea e pe o directie diametral opusa prozei cotidianului si-a momentului istoric actual, pentru ca eu am mizat, in perioada mea de dupa Solenoid, pe un fel de universalitate a povestirii, care s-o faca lizibila in orice spatiu cultural, in orice limba si-n orice timp. Sunt povestiri metafizice, dark, dar si luminate de un strop de suprarealism. Cred ca ele se afla cel mai aproape ca atmosfera de pictura lui Giorgio de Chirico, maestrul porticurilor, al statuilor si-al singuratatii. MIRCEA CaRTaRESCU
