E dis-de dimineata. Merg cu bicicleta la lucru si simt inca somnul pe gene (…) Apas pedalele de parca as alerga in urma tipului si de la o intersectie la alta ma cufund ca intr-un vis in trecutul acestei strazi si in propriul meu trecut. Forfota obisnuita a strazii ma mana de la un semafor la altul si de la o statie la alta. (…) Mi se pare ca visez cu ochii deschisi, totul in jur e fluid, inefabil. Reclamele luminoase de pe ambele parti ale strazii ma readuc la realitate: sunt pe strada Venlo, la Köln, se lumineaza de ziua si in curand voi fi la mine in cabinet. Tot atat de bine as fi putut fi la Arad, la Ierusalim, sau poate la Viena ori la New York. Adesea am senzatia ca amintirile si viata mea de zi cu zi se inlantuie intr-un sir neintrerupt, iar timpul se misca intre ele ca un pendul.
